Demn de remarcat este faptul că în perioada 2009-2012 Guvernul în exercițiu a recurs la procedura angajării răspunderii Guvernului de mai multe ori decât toate Guvernele anterioare la un loc. Astfel, în vara anului 2009, chiar Legea nr.287/2009 privind Codul Civil ( intrată în vigoare 1 octombrie 2011 ) și respectiv Legea nr.286/2009 privind Codul Penal ( intrată în vigoare la 1 februarie 2014 ) au fost promovate pe această cale.

CITEȘTE ȘI: Angajarea răspunderii Guvernului

Din nou, în toamna anului 2009, Legea nr.329/2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, precum și Legea nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice au fost promovate prin procedura stabilită de art.114 din Constituție.

CITEȘTE ȘI: Angajarea răspunderii Guvernului – partea a II-a

La mijlocul anului 2010, măsurile de austeritate promovate de fostul Președinte al României și însușite în totalitate de Cabinetul atunci în exercițiu s-au concretizat în adoptarea Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar și a Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, prin aceeași procedură a angajării răspunderii Guvernului. În urma intervenției Curții Constituționale care s-a pronunțat prin patru Decizii cu privire la cele două acte normative, legile au fost retrimise în Parlament și adoptate ținându-se cont de obiecțiile aduse. Și Legea Educației naționale a fost promovată prin aceeași procedură a angajării răspunderii Guvernului. Astfel, deși la o primă tentativă din anul 2009, prin Decizia nr.1557/2009, Curtea Constituțională a considerat că nu poate fi admisă o altfel de procedură într-o materie atât de importantă precum EDUCAȚIA NAȚIONALĂ, ulterior Curtea Constituțională și-a schimbat poziția prin Decizia nr.2/2011 adoptând un punct de vedere diametral opus care a permis promovarea Legii Educației naționale nr.1/2011 prin aplicarea art.114 din Constituție.

CITEȘTE ȘI: Angajarea răspunderii Guvernului – partea a III-a

În toamna anului 2010, același Cabinet a recurs la aceeași procedură pentru promovarea Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și, respectiv a Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice. Legea nr. 40/2011 pentru modificarea și completarea Legii nr. 53/2003- Codul Muncii, care, la rândul ei, fusese promovată pe aceeași cale, precum și Legea Dialogului Social nr.62/2011, alături de Legea nr.63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ au fost promovate în cursul anului 2011 prin aceeași procedură, de către același Cabinet. Legea nr. 300/2011 privind modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, precum și pentru modificarea art.29 alin.1 lit.b din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară a fost ultimul act normativ promovat în temeiul art. 114 din Constituție de către Guvernul care a abuzat în cea mai mare măsură de această procedură Constituțională cu caracter de excepție. Cea din urmă tentativă de a recurge la aceeași procedură, a angajării răspunderii Guvernului către același Cabinet, în scopul comasării alegerilor parlamentare cu alegerile locale generale, în anul 2012, a fost ,, ANIHILATĂ ” prin constatarea neconstituționalității proiectului de lege promovat în acest scop, prin Decizia Curții Constituționale nr.51/2012. Ultima lege promovată prin procedura angajării răspunderii Guvernului de către Cabinetul atunci în exercițiu a fost Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.

CITEȘTE ȘI: Evoluția practicii de stat în materia angajării răspunderii guvernului – – partea a IV-a

Tot o tentativă eșuată, în toamna anului 2013, a constat în promovarea proiectului de lege privind stabilirea unor măsuri de descentralizare a unor competențe exercitate de unele ministere și organe de specialitate ale Administrației publice centrale, precum și a unor măsuri de reformă privind administrația publică – numit pe scurt proiectul de lege a descentralizării- a cărui neconstituționalitate, în ansamblul ei, a fost constatată prin Decizia Curții Constituționale nr. 1/2014. Ulterior, s-a renunțat la adoptarea acestui act normativ, fiind practic imposibilă adaptarea textului legal existent la numeroasele excepții de neconstituționalitate formulate în cuprinsul amplei Decizii. De atunci, până la asumarea răspunderii Guvernului din acest an ( 2025 ), nu mai fusese promovat vreun alt proiect de lege prin procedura angajării răspunderii Guvernului.