Azi, 6 noiembrie, este Ziua internațională împotriva violenței și a bullying-ului la școală, inclusiv a cyberbullyingului, zi care atrage atenția asupra problemelor emoționale, temerii sau rușinii cu care trăiesc mulți elevi în clase sau în mediul online, suferință care nu se vede în note sau comportament ci în evitare sau retragere socială.

În psihiatria de adulți întâlnim istorii care încep în adolescență. Înainte ca un adult să își caute alinarea în jocuri de noroc, alcool sau alte dependențe, există un adolescent care a învățat, cândva, să sufere în tăcere. Dacă adulții ajung în fața aparatelor de joc ca o formă de refugiu, nu e greu să ne imaginăm cum arată începutul vulnerabilității.

Adolescența este perioada în care se formează identitatea, iar vulnerabilitatea emoțională poate începe să prindă rădăcini. Conform Organizației Mondiale a Sănătății adolescența acoperă vârstele 10–19 ani, fiind inclusă în categoria mai largă a tinerilor între 10 și 24 ani. În unele culturi, adolescența se vede mai ales ca etapă biologică, în care apar schimbările pubertare. iar în alte societăți, este înțeleasă ca un proces complex, ce implică transformări emoționale, sociale și morale, perioadă identificată cu termenul de „teenager”.

CITEȘTE ȘI: Iluzia câștigului, realitatea pierderii

Drumul spre maturitate este o călătorie în care corpul, mintea și universul interior se modifică în ritmuri rapide, ceea ce face ca adolescența să fie considerată una dintre cele mai sensibile etape ale vieții. Transformările fizice se reflectă în felul în care adolescentul se percepe pe sine și se raportează la ceilalți. La pubertate, tânărul începe să recunoască și să accepte identitatea corporală și rolul de gen. În paralel, se formează identitatea psihologică, cine sunt, ce îmi doresc, ce mă reprezintă, iar ulterior se conturează identitatea spirituală, care adresează întrebări despre sens, valori și direcție personală.

Această căutare intensă explică de ce adolescenții pot fi vulnerabili, sensibili, impulsivi sau nesiguri. Comportamentele lor nu indică exagerare, ci procesul de construcție a propriei identități.

Relațiile cu prietenii devin centrale. Celălalt devine oglindă pentru a înțelege cine sunt și ce valorează. Nevoia de a petrece timp împreună, de a împărtăși experiențe și de a fi acceptat în grup nu este un capriciu, ci o nevoie psihologică, pentru că tinerii caută validare, confirmare și un spațiu în care să se simtă văzuți. Aceste relații consolidează stima de sine și reduc nesiguranțele specifice vârstei.

CITEȘTE ȘI: Iluzia câștigului, realitatea pierderii

Pe măsură ce adolescența progresează, grupul de colegi poate avea un rol mai important decât familia. Percepția colegilor influențează imaginea de sine și echilibrul emoțional. Reținerea, excluderea sau conflictele sociale provoacă suferințe, sentimentele de singurătate, anxietate socială și teama de a nu fi suficient.

Tinerii retrași sau anxioși se integrează mai greu în grup și trăiesc mai des sentimentul singurătății  la școală. Această vulnerabilitate crește riscul de bullying, care are efecte negative asupra stării lor emoționale. Modul în care adolescentul este tratat influențează încrederea în sine și abilitatea de a construi relații sănătoase ca adult.

CITEȘTE ȘI: Nevroza și omul modern – o oglindă a societății românești de astăzi

Studiile arată că elevii respinși de colegi pot experimenta izolare și tristețe prelungită. Repetatele experiențe de respingere afectează implicarea școlară și construirea relațiilor sociale.

Pe lângă vulnerabilitatea emoțională și sensibilitatea crescută la respingere, adolescenții sunt frecvent influențați de statutul social și percepția asupra aspectului fizic. Astăzi, mulți adolescenți văd numărul de followeri ca semn al locului lor în liceu. Ei pornesc de la ideea că popularitatea atrage urmăritori și că urmăritorii confirmă popularitatea. Dacă cineva apare în grupuri, în conversații și în activități vizibile, colegii îl găsesc pe Instagram și îi dau follow.

Un elev cu mai puțină vizibilitate are un număr redus de followeri și se simte în afara cercurilor. Observă diferența în reacții, în fotografii, în discuții. Această diferență devine dovada, în ochii lui, că nu are același loc în grup.

Instagram ajunge să reflecte legături și absențe. Pentru mulți adolescenți, aceste cifre transmit valoare personală. Asta influențează încrederea în sine și duce la singurătate și anxietate atunci când simt că nu se ridică la nivelul așteptărilor sociale ale generației lor. Cei percepuți ca fiind populari au mai multe oportunități de interacțiune socială și sunt mai puțin expuși agresiunilor din partea grupului. Popularitatea însă, depinde mai mult de relațiile reale și vizibilitatea în grup decât de prezența online. Adolescenții mai retrași sau mai puțin vizibili sunt mai vulnerabili la bullying.

CITEȘTE ȘI: Bătrânețea între memorie și demnitate: reflecții asupra fragilității umane

Experiențele neplăcute pot fi amplificate dacă tânărul este perceput ca diferit, „ciudat” sau mai puțin popular, chiar dacă acțiunile sale nu ar fi fost problematice în alte contexte sociale. Popularitatea poate, astfel, să funcționeze ca un factor protector temporar, în timp ce lipsa conexiunilor sociale poate crește riscul de izolare și anxietate.

Percepția asupra propriei imagini joacă un rol central în modul în care adolescentul interacționează cu ceilalți. Tânărul acordă multă atenție felului în care arată. Imaginea pe care și-o face despre propriul corp nu se potrivește mereu cu realitatea. Acest lucru poate duce la trăiri intense și la nemulțumire față de sine. Pentru a se diferenția de cei din jur, adolescentul poate apela la modificări vizibile ale aspectului. De exemplu își schimbă tunsoarea, culoarea părului sau își face tatuaje. Cei care se consideră atractivi tind să fie mai ușor acceptați și să trăiască mai multe experiențe sociale pozitive, ceea ce consolidează stima de sine. În schimb, cei care se simt mai puțin atractivi pot dezvolta anxietate socială și sentiment de izolare.

CITEȘTE ȘI: De ce avem nevoie de cocediu: neuroplasticitate, memorie și sănătate mintală

Rețelele sociale amplifică presiunea legată de aspectul fizic, prin comparații constante cu colegii sau cu standardele promovate online. Această presiune poate accentua nesiguranța și poate genera un cerc vicios de anxietate și retragere socială. Este important ca adulții să sprijine adolescenții să înțeleagă că valoarea personală nu se reduce la popularitate sau aspect fizic, ci se construiește prin relații autentice, dezvoltarea abilităților emoționale și recunoașterea calităților interioare.

Statutul social și imaginea fizică se leagă direct de experiențele de anxietate socială: tinerii care se simt marginalizați sau respinși de grupul lor se pot izola, dezvoltând temeri intense legate de interacțiunile viitoare și scăzându-le șansele de a-și consolida relațiile. În acest context, bullyingul, respingerea și presiunile online pot intensifica anxietatea și singurătatea, afectând sănătatea mintală pe termen lung. Agresiunea între colegi se poate manifesta prin atacuri fizice, jigniri, excludere din grupuri sau mesaje și imagini umilitoare în mediul online. Cyberbullyingul este deosebit de periculos, deoarece agresiunea devine vizibilă pentru un număr mare de persoane, amplificând sentimentul de expunere. Expunerea constantă la agresiune sau respingere poate genera anxietate socială, depresie, izolare și comportamente autovătămătoare.

Părinții și profesorii trebuie să fie atenți la semnele indirecte de suferință: evitarea școlii sau a colegilor, schimbări în comportament: (iritabilitate, retragere, ostilitate, tăcere), scăderea rezultatelor școlare, tulburări de somn sau apetit, dureri fizice fără cauză medicală, refuzul de a vorbi despre școală, izolare în camera proprie sau în fața ecranului.

Anxietatea emoțională și socială netratată poate crește vulnerabilitatea la alte probleme de sănătate mintală, pierderea motivației, depresie, inclusiv dependențe sau tulburări de comportament.

Recunoașterea semnelor și intervenția timpurie pot face diferența între un adolescent care învață să gestioneze emoțiile și unul care rămâne prins în frică și izolare.

Până data viitoare, să fim atenți la tăcerile copiilor noștri. Uneori, ele vorbesc cel mai mult.