PROF. CONSTANTIN STOENESCU: Analfabetismul funcțional și sindromul supraevaluării

Am fost în această vară din nou în Norvegia și am remarcat iarăși gradul ridicat de funcționabilitate al acestei societăți și, ca de fiecare dată, mi-am explicat acest lucru prin profesionalismul oamenilor pe care îi întâlnești peste tot. Vorba noastră, „omul potrivit la locul potrivit”  își găsește o realizare deplină în realitatea norvegiană în sensul că rareori ai ocazia să poți reproșa ceva persoanei cu care ai interacționat, de la vânzătorul dintr-un magazin unde se găsește și salam de ren pe care îl plătești folosind cardul bancar la muzeograful care îți vorbește despre pictura expresionistă a lui Edward Munch în noul muzeu dedicat acestuia. Nu-i nici un secret managerial sau de resurse umane, se știe că este vorba despre educație și competențe. Într-adevăr, în diversele cercetări care se fac prin Europa sau în lume cu privire la calitatea resursei umane spațiul scandinav ocupă podiumul, iar Norvegia este deseori  cea dintâi.

Din păcate, nu același lucru îl putem spune despre funcționarea societății românești, cu prea multe disfuncții, cu instituții care în numele reformei cresc birocrația și complică circuitele vieții publice, cu persoane incompetente care ocupă poziții pe care nu le merită tocmai pentru că nu sunt pregătite să îndeplinească acele roluri și care nu vor să renunțe la acele poziții, ba chiar se supraevaluează pe sine.

CITEȘTE ȘI: Reforma fiscală, o facem?

Conceptul prin care descriem lipsa capacității unei persoane de a îndeplini anumite sarcini este acela de analfabetism funcțional. Dacă prin ceea ce numeam analfabetism în sens tradițional aveam în vedere o persoană care nu știe să citească și să scrie, prin analfabetismul funcțional nu mai luăm în considerare lipsa unor asemenea abilități elementare, ci capacitatea persoanei de a înțelege și de a operaționaliza teoretic și practic anumite cunoștințe. Apariția noilor tehnologii ale informației și comunicării a complicat și mai mult lucrurile prin aceea că a introdus în ecuație și competențe digitale, de la capacitatea de a lucra pe un computer la aceea de a comunica pe diverse rețele. Analfabetismul funcțional se manifestă și ca incapacitate de a utiliza complet și compex aceste noi tehnologii, dar și de a discerne mesajele și de a le evalua critic. În cele din urmă, o persoană care își trăiește viața manipulată de rețele și dominată de tot felul de fake-uri este tot în sistuația de a fi analfabetă funcțional.

Dacă vorbim despre procentele de analfabetism funcțional la nivel european, atunci cel mai scăzut nivel, acolo unde se află țările scandinave, ar fi undeva în jurul lui 10 la sută, pe când cel mai ridicat, acolo unde, din păcate, suntem și noi ca populație, este de peste 40 la sută. Acest nivel ridicat de analfabetism funcțional acoperă statistic întreaga populație, așa că existența unor IT-iști de mare talent sau a unor olimpici internaționali la matematică nu poate compensa deficitul la nivel mediu. De altfel, secretul performanțelor, al fluidității și al confortului din societățile cu nivel mediu sau scăzut de analfabetism funcțional nu stă în existența unor vârfuri, ci în existența unui strat mediu extins. Prin comparație, problema noastră o reprezintă discrepanța dintre vârfuri și ceilalți, practic, faptul că nu avem un grup mediu foarte numeros. Altfel spus, funcționalitatea societății noastre este trasă în jos de numărul mare de analfabeți funcționali care își îndeplinesc în mod deficitar sarcinile pentru că nu au acele comăpetențe minimale pentru a fi buni într-un domeniu sau altul.

CITEȘTE ȘI: Risipa bugetară, urgență națională

Acest grad ridicat de analfabetism funcțional este un eșec al sistemului nostru de învățământ și al celui educațional la nivel mare, invluzând aici și diversele forme de educație pe tot parcursul vieții. De mai bine de treizeci de ani este promisă o reformă care nu se face, iar efectele se văd și vor deveni din ce în ce mai puternice, ajungând deja să fie o problemă de securitate națională.

Și mai este ceva, un fenomen care însoțește analfabetismul funcțional, așa numitul sindrom al supraevaluării. Analfabetul funcțional nu recunoaște că nu știe, el pretinde că se pricepe, vrea să ocupe poziții și o face cu orice preț, uneori prin agresivitate și lipsă de bun simț. Or, semnul inteligenței este tocmai să recunoști că nu știi câte cava, că ești failibil și poți greși. Din păcate, îmi este dat desori să văd persoane care ocupă poziții de decizie și care își supraevaluează capacitățile deși nu sunt cu mult peste nivelul unor alfabeți funcționali. Ca să fiu bine înțeles, dau și un exemplu, cel al diplomelor care nu au acoperire în competențe. După anul 1990 au fost obținute diplome care certifică diverse competențe în mod efectiv fraudulos, fără ca persoanele respective să fi parcurs sistematic etapele formării universitare. Ba nu, au trecut pe la acele universități atunci când s-au dus să plătească taxele…