TALIDA FAUR: Indisponibilitatea emoțională

Se vorbește mult despre indisponibilitatea emoțională a bărbaților, dar deloc despre aceeași închidere emoțională la femei.

Lăsând la o parte faptul că această închidere de ambele părți, ne este încurajată și stimulată încă de mici- în cazul bărbaților-  să nu fie slabi sau prea sensibili, ca să nu fie dominați de către femei; iar în cazul femeilor- să fie puternice, nu sensibile și emoționale, ca să nu fie călcate în picioare, în lumea dominată de bărbați. Îndemnul e același: să nu simțim prea mult, să ne închidem, să fim cerebrali, să ne conducem viața în funcție de ce trebuie făcut și ce se așteaptă de la noi, iar astfel ne îndepărtăm tot mai mult de busola interioară, de natura noastră simțitoare, cea autentică.

Și apoi ne întâlnim unii cu alții pe drumurile vieții. Și considerăm de cele mai multe ori că problema închiderii emoționale este mai mult a bărbaților. Mai ales acum, este la modă, să nu ne asumăm responsabilitatea că ne întâlnim cu cei cu care rezonăm la nivel energetic sau vibrational.  Întotdeauna. Ce e în celălalt, este și în noi înșine, sub aceeasi formă (ca în cazul indisponibilității emoționale de care vorbim) sau în forma opusă (de ex. victima și abuzatorul care se întâlnesc frecvent și care sunt fațete opuse ce nu pot exista decât în tandem).

CITEȘTE ȘI: Condiționarea masculină

Femeile sunt percepute ca fiind mai deschise către latura emoțională, dar în realitate nu este deloc așa. Reacțiile emoționale intense îndreptate către ceilalți, nu înseamnă deschidere, ci lipsă de asumare față de stările proprii și rănile activate în noi prin interacțiunea cu cei din jur. Când reacționăm, o facem pentru că nu ne place ce simțim în interior și atunci căutăm cauza înafara noastră. Apoi, faptul că vorbim despre emoțiile noastre, nu este neapărat un semn al deschiderii. De regulă, o facem ca să ne plângem sau să ne eliberăm de ceva. Nu ca să conștientizăm și să ne asumăm propriile trăiri.

Cu toții avem frici și prejudecăți legate de a ne arăta vulnerabili (mai ales față de noi înșine). Asociem această perspectivă- de A FI VULNERABILI – cu tot ce e mai rău și de nedorit. Însă vulnerabili înseamnă totodată asumați în ceea ce simțim, deci maturi și prezenți. Înafara vulnerabilității nu există conexiune reală și profundă nici cu noi înșine, nici cu ceilalți, nici cu Viața, nici cu Dumnezeu.

CITEȘTE ȘI: Furturile de la Rotterdam și Assen: piese în puzzle-ul global al puterii și controlului

Așadar, atunci când ne întâlnim cu indisponibilitatea emoțională din celălalt, avem șansa să ne recunoaștem în interior, propria închidere, să ne-o asumăm și să facem pașii necesari către deschiderea de a fi vulnerabili, adică umani. Fiecare pentru el, respectându-ne reciproc drumul, ritmul și locul în care suntem, ca evoluție a conștiinței. Iar tot ce facem cu noi și pentru noi, se propagă în jurul nostru. Când ne ocupăm de ce e în interior, și exteriorul se transformă.