Franța, „Noul Bolnav al Europei”
O serie de eșecuri economice și de politică externă sub președinția lui Emmanuel Macron a determinat o reevaluare dură a poziției Franței pe scena globală. De la instituții financiare internaționale precum Fondul Monetar Internațional până la agențiile de rating, un consens tot mai larg sugerează că Franța este acum „noul bolnav al Europei”, cu finanțe publice la limita sustenabilității.
Datoria publică a Franței a atins 113% din PIB, iar deficitul se ridică la 6%, rezultate care contrastează puternic cu promisiunile inițiale ale lui Macron de bună guvernanță și eficiență economică. Analiza indică o contradicție profundă în însăși esența „macronismului”, o mișcare politică greu de definit, care a alternat între reforme de piață și măsuri etatiste. Criticii subliniază că, deși președintele a promis modernitate, reforme esențiale, cum ar fi cea a pensiilor, au rămas blocate, iar crizele sociale, precum protestele „Vestelor Galbene”, au scos la iveală o instabilitate internă persistentă.
Pe plan extern, credibilitatea Franței pare să fi scăzut, relațiile cu partenerii cheie, inclusiv cu cancelarul german Friedrich Merz, fiind tensionate. Relația cu Statele Unite, sub președinția lui Donald Trump, a fost marcată de neîncredere și ironie, în timp ce la Moscova și Beijing, prestigiul lui Macron a fost pus la îndoială. Un alt semnal de alarmă este pierderea influenței franceze în Africa, unde o serie de lovituri de stat în fostele colonii au condus la înlocuirea forțelor franceze cu cele rusești.
Mai mult, decizia recentă a Franței de a recunoaște Palestina a deteriorat relațiile cu Israelul, fără a-i asigura Parisului un rol diplomatic major în conflictul din Gaza.
Această tendință de scădere a influenței este comparată cu un „sindrom național” de aroganță istorică. Analiza sugerează că, de la Charles de Gaulle la François Mitterrand, liderii francezi au manifestat o tendință de a predica altor națiuni despre probleme pe care le-au gestionat defectuos ei înșiși. Acest comportament, combinat cu o încredere în sine perpetuă și o politică externă evazivă, a erodat poziția Franței, care, potrivit unor observatori, contează acum mai puțin în lume decât atunci când Macron a preluat mandatul.
