CIPRIAN DEMETER: Spiritul lui Avram Iancu veșnic viu: la 153 de ani de la moarte, Crăișorul Munților ne cheamă la unitate și demnitate națională
La împlinirea a 153 de ani de la moartea lui Avram Iancu, o personalitate care a contribuit fundamental la păstrarea și întregirea identității naționale, ne întoarcem cu recunoștință și reverență spre mormântul său de la Țebea, Catedrala Patriotismului Românesc. Din nefericire, nici în acest an nu ne bucurăm de prezența primului om în stat la evenimentul comemorativ, absență care ne arată o distanță regretabilă față de simbolurile și valorile fundamentale ale neamului nostru. Dacă lipsa unei înrădăcinări românești ar putea fi invocată cu indulgență pentru unii, pentru toți ceilalți politicieni, lipsa prezenței la un eveniment atât de important nu poate fi scuzată, mai ales într-un context politic în care spiritul de dreptate și patriotismul ar trebui să fie călăuze.
În fața mormântului lui Avram Iancu de la Țebea ar trebui să se închine toată suflarea românească, deoarece Avram Iancu a trăit, a luptat și a murit pe altarul drepturilor și libertăților neamului românesc. Octavian Goga spunea că ”Ardealul o mie de ani și-a muiat deznădejdea în jale și s-a mângâiat cu visul“, iar Avram Iancu a trăit la răspântia vremurilor și ”credința lui s-a înfipt adânc în conștiința neamului“.
Țebea este locul unde, de peste 150 de ani, patrioții români găsesc alinare la mormântul ”Crăișorului munților”, iar testamentul său ar trebui să reprezinte fundamentul, dar și învierea spiritului patriotic românesc: ”Unicul dor al vieţii mele este să-mi văd naţiunea mea fericită, pentru care după puteri am şi lucrat până acum, durere, fără mult succes, dar tocma acum cu întristare văd că speranţele mele şi jertfa adusă se prefac în nimica. Nu ştiu câte zile mai pot avea. Un fel de presimţire îmi pare că mi-ar spune că viitorul este nesigur. Voiesc dară şi hotărât să dispun ca după moartea mea toată averea mea mişcătoare şi nemişcătoare să treacă în folosul naţiunii şi întru ajutorul înfiinţării unei academii de Drepturi, tare crezând că luptătorii cu arma legii vor putea scoate drepturile naţiunii noi. Câmpeni, 20 decebrie, Avram Iancu, avocat”.
Munţii Apuseni au fost și sunt Templul eroic al neamului românesc, piatra de temelie a reîntregirii naționale. Acești munţi ai libertăţii ar trebui să fie semnalul dat pentru reîntregirea națională și spirituală a acestui neam brav, mai ales că personalități precum Avram Iancu, Horea, Cloșca și Crișan ne-au demonstrat că prin fapte eroice şi jertfă vom putea realiza lucruri durabile și importante pentru neamul românesc.
Avram Iancu nu a fost doar un avocat al drepturilor moților, ci și un vizionar care a înțeles importanța educației și a culturii pentru emanciparea națională. Prin îndemnul său la înființarea unei academii de drepturi, a arătat că lupta pentru libertate nu se câștigă doar cu arma în mână, ci și cu puterea legii și a cunoașterii. Acest testament spiritual ar trebui să ne inspire și astăzi să investim în educație, în cercetare și în dezvoltarea unei elite intelectuale capabile să apere interesele naționale cu integritate și competență.
Avram Iancu nu a fost un erou perfect, un om fără slăbiciuni sau ezitări. A fost un om al vremurilor sale, cu idealuri nobile, dar și cu limite și contradicții. Tocmai această umanitate a sa îl face și mai apropiat de noi, mai relevant pentru prezent. Eroul nu este cel care nu greșește niciodată, este cel care se ridică mereu după fiecare cădere și își urmează drumul cu onoare și perseverență.
Avram Iancu nu este doar un nume sau un personaj într-o carte de istorie. Este un simbol viu, o sursă de inspirație pentru fiecare român care crede în libertate, dreptate și demnitate națională. Este vocea munților Apuseni, care ne cheamă să ne trezim din somnul nepăsării și să ne asumăm responsabilitatea pentru viitorul țării noastre.
În ciuda trecerii timpului și a schimbărilor sociale și politice, mesajul lui Avram Iancu rămâne valabil și astăzi: să ne iubim țara, să ne cinstim istoria, să ne protejăm cultura și să luptăm pentru un viitor mai bun. Fie ca spiritul Crăișorului Munților să ne călăuzească pașii și să ne dea forța de a înfrunta provocările cu încredere și curaj în forțele noastre!
În fiecare an, la Țebea, asistăm la un spectacol trist, dar previzibil: partide politice care se autoproclamă patriote își transformă pelerinajul la mormântul lui Avram Iancu într-o tribună electorală, instrumentalizând memoria eroului național în scopuri meschine. Sub mantia patriotismului afișat ostentativ, politicienii își etalează discursurile populiste și promisiunile deșarte, transformând un moment de reculegere și omagiu într-o vulgară campanie electorală.
Unde este respectul față de valorile naționale, față de jertfa și idealurile lui Avram Iancu în acest circ politic? Unde este decența de a lăsa deoparte calculele electorale și de a onora memoria unui erou care a luptat pentru dreptate și libertate? Oare acesta este patriotismul pe care aceste partide îl propovăduiesc: o simplă mască, un instrument de manipulare a electoratului, golit de orice conținut autentic și spiritual? Țebea ar trebui să fie un loc sacru, un spațiu al memoriei și al reflecției, nu un teren de vânătoare electorală pentru politicieni fără scrupule.
CITEȘTE ȘI: https://monitorulzilei.ro/2025/09/01/ziua-diplomatiei-romane-de-la-nicolae-titulescu-la-supunere/
Dincolo de discursurile pompoase și de depunerile de coroane, la Țebea ar trebui să se simtă o vibrație autentică, un fior sacru, o legătură spirituală cu valorile promovate de Avram Iancu. Din păcate, prea adesea asistăm la o profanare a memoriei sale, la o transformare a omagiului într-un instrument politic. Nu este vorba doar despre o lipsă de bun gust sau de decență, ci despre o subminare a însuși sensului patriotismului, redus la o strategie de marketing electoral.
Această instrumentalizare a memoriei lui Avram Iancu este o ofensă la adresa tuturor celor care cred în valorile naționale și care onorează eroii cu sinceritate și respect, o batjocură la adresa istoriei noastre, a sacrificiilor făcute de înaintașii noștri și a idealurilor pentru care au luptat. Un patriotism autentic nu se afișează ostentativ, nu se transformă în spectacol politic, ci se trăiește în fapte, în onestitate, în respect față de lege și față de ceilalți.
Este regretabil să constatăm că, an de an, manifestările de la Țebea, dedicate memoriei lui Avram Iancu, se desfășoară fără prezența celor mai înalți reprezentanți ai statului român. Absența primului ministru și a președintelui României de la un eveniment cu o asemenea încărcătură istorică și patriotică ridică semne de întrebare cu privire la importanța pe care aceștia o acordă valorilor naționale și omagierii eroilor neamului. Lipsa de implicare a liderilor politici transmite un mesaj negativ către societate, mai ales către tineri, sugerând că memoria lui Avram Iancu și idealurile sale nu mai sunt prioritare pentru conducerea țării. Oare cum putem aștepta de la tineri să se conecteze cu istoria și cu valorile românești dacă cei care ar trebui să le fie modele nu oferă un astfel de exemplu?
Dincolo de festivitățile oficiale, Țebea a fost și un spațiu de manifestare populară, un loc de întâlnire al sufletului românesc. În anii ’70 și ’80, festivalurile de muzică folk și patriotică organizate de Adrian Păunescu transformau Țebea într-un magnet pentru zeci de mii de tineri, care omagiau spiritul lui Avram Iancu prin cântece și versuri. După 1991, Societatea Cultural-Patriotică ”Avram Iancu”, sub conducerea unor oameni dedicați, a preluat ștafeta organizării, transformând luna septembrie într-un veritabil pelerinaj la Țebea. Autentice și emoționante manifestări evocau memoria Crăișorului Munților, adunând, alături de autoritățile locale și armată, zeci de mii de moți și români din toate colțurile țării, într-o celebrare vibrantă a identității naționale și a valorilor transmise de eroul transilvănean. Era o perioadă în care Țebea vibra de patriotism sincer, un loc unde istoria, cultura și folclorul se împleteau într-o sărbătoare a românismului autentic.
Oare suntem demni de sacrificiul lui Avram Iancu? Oare vom reuși să ne ridicăm la înălțimea idealurilor sale și să construim o Românie puternică, unită și prosperă? Întrebările acestea ar trebui să ne frământe pe toți și să ne îndemne la reflecție și acțiune.
În ciuda faptului că au trecut mulți ani, durerea și nedreptatea simțite de Avram Iancu față de neamul său sunt încă prezente. Freamătă sub adâncurile istoriei, în așteptarea unei reînvieri. Ce mai așteptăm?
Avram Iancu ne îndeamnă să ne ridicăm, să luăm atitudine și să nu permitem ca istoria să se repete. Apusenii nu mai sunt demult un loc geografic, ci un simbol al rezistenței, al demnității și al credinței în idealurile neamului românesc.
În cele din urmă, mormântul lui Avram Iancu este un altar al conștiinței naționale, la care ne reculegem, unde ne reîncărcăm cu energie patriotică și ne amintim de datoria de a lupta pentru viitorul României.
”Să punem pumnul în pieptul furtunii că de nu, pierim”, spunea Avram Iancu. Aceste cuvinte, testament spiritual lăsat nouă românilor, să ne amintească mereu de datoria de a lupta pentru valorile noastre, pentru identitatea noastră și pentru un viitor demn. Fie ca flacăra patriotismului, aprinsă de Avram Iancu, să ardă veșnic în inimile noastre și să ne călăuzească pașii pe drumul reîntregirii naționale și spirituale!Top of Form
