TALIDA FAUR: Misiunea neștiută a copiilor

Orice copil, când se naște, este mai aproape de sufletul său, de natura sa divină, decât de cea umană. Și oricine a privit un bebeluș a putut simți asta. E acea puritate și vulnerabilitate care, totuși, se simt ca putere, infinit și indestructibilitate a vieții. Așadar, copilul trăiește pe o altă frecvență – cea a iubirii necondiționate. Iar asta nu înseamnă ce credem noi.

Puritatea și iubirea care se manifestă prin copil funcționează ca o lumină. Iar lumina, în prima fază, scoate la suprafață întunericul – acesta este rolul ei: să aducă la vedere tot ce nu este în armonie, să tulbure apele aparent liniștite.

Noi spunem că un copil ne învață ce este iubirea, dar nu înțelegem cum se întâmplă, de fapt, acest lucru. Și, de cele mai multe ori, ratăm ocazia care ni se oferă de a ne deschide cu adevărat către Iubire.

Întotdeauna copilul va reflecta – prin propriul comportament – adevărul și neadevărul existente în mediul său. El este ca o radiografie a disfuncționalităților din familie. Nu poate accepta nimic din ceea ce nu este autentic; natura lui, mult mai pură decât a unui adult, simte tot ce este în neregulă, chiar dacă logic nu poate explica.

De multe ori, părinții încearcă să-l convingă de contrariul – că totul este bine, că nu e nimic în neregulă, că mama și tata sunt fericiți. Dar, dacă nu este adevărat, copilul nu va „înghiți” această realitate prefabricată și va găsi un mod – adesea deranjant – de a se revolta împotriva falsității, a minciunii, a menținerii aparențelor. Nu pentru că este dificil, ci pentru că natura lui integră nu poate accepta neadevărul.

Așadar, tot ceea ce adulții încearcă „să bage sub preș” – mai ales față de ei înșiși, pentru că nu pot admite propriul adevăr și starea reală în care se află – copilul va scoate la suprafață, într-o formă mult mai „urâtă”. (Exact cum s-a întâmplat și în acel serial recent, atât de discutat și considerat șocant de unii.)

Prin urmare, părinții nu trebuie să „facă mai mult” sau să se sacrifice pentru copii, ci să se deschidă către propria sinceritate. Să accepte să vadă ce este fals și dezechilibrat în viața lor, pentru a putea face loc IUBIRII.

Această oportunitate apare în viața lor și prin copilul propriu. Calea către Iubire trece prin întunericul din interior – pe care copilul îl va indica mereu, fără să-și propună, fără să știe, ci pur și simplu, în mod natural… și, mai ales, din iubire.