Cum să distingi între stres și anxietate: 3 metode pentru o mai bună înțelegere a propriilor emoții

Stresul și anxietatea sunt experiențe emoționale frecvente și adesea confundate, însă ele au caracteristici și manifestări distincte. Înțelepciunea neurocercetătoarei Nicole Vignola, autoarea studiului „Reprogramează-ți creierul” (Editura Lifestyle, 2025), ne oferă trei metode cheie pentru a diferenția corect aceste două stări și pentru a învăța să le gestionăm eficient.

1. Analiza nivelului de exces al manifestării emoționale
Primul pas este să evaluăm dacă sentimentul de îngrijorare sau teamă este proporționat cu situația de față. „Anxietatea este excesivă”: dacă, de exemplu, te simți copleșit de emoții sau îngrijorări care par să depășească în mod normal gradul de intensitate al situației, cel mai probabil vorbim despre anxietate, nu doar stres. Toate situațiile stresante, precum un deadline sau o problemă de sănătate, pot fi suportabile, însă dacă frica sau neliniștea devin copleșitoare, trebuie să conștientizăm această diferență.

2. Evaluarea sursei de declanșare: exterioară sau interioară?
Al doilea pas constă în observarea dacă răspunsul emoțional are o cauză clară în mediul înconjurător sau dacă apar independent de factori evidenți. „Stresul este, de obicei, exterior, iar anxietatea interioră”: dacă poți identifica o sursă concretă – un eveniment, o critică, un termen limită – și dacă eliminarea sau reducerea acesteia disipează și disconfortul, atunci vorbim de stres. Dacă însă te simți anxios chiar și fără un factor evident sau după eliminarea acestuia, știm că avem de-a face cu anxietate.

3. Înțelegerea buclei obișnuinței și a reacției neuronale
A treia metodă se referă la recunoașterea unghiului neurocircular al anxietății. „Anxietatea declanșează o buclă a obișnuinței”, explică Nicole Vignola. Aceasta înseamnă că anxietatea poate deveni o reacție repetitivă, automatizată, alimentată de un semnal (factor de stres), o rutină (comportamente compulsive sau gânduri repetate) și o recompensă (o senzație temporară de control sau calm). În cazul anxietății, persoana poate recurge la comportamente repetitive, ca o strategie de a controla și diminua sentimentele de frică, dar aceste tipare devin în timp aproape automate și pot amplifica trăirile negative.

Ce înseamnă această diferență în practică?
Dacă te surprinzi repetând la nesfârșit aceleași gânduri sau comportamente pentru a te calma, înseamnă că te afli într-o buclă a anxietății. În acest caz, trebuie să înveți cum să întrerupi acest ciclu prin intervenții conștiente și tehnici de relaxare.

Cum poți simplifica această metodă?
Ieși afară la o plimbare, practică exerciții de respirație, meditație sau mindfulness pentru a conștientiza și a diminua puterea acestor tipare mentale. Nicole Vignola recomandă „să ieși din cercul anxietății prin activități simple și conștiente, cum ar fi plimbările în natură, făcând astfel creierul să activate alte zone și să reducă automat activitatea nucleului amigdalian, responsabil pentru frică și anxietate”.