Dezordine în învățământul românesc: consecințele creșterii normei didactice și impactul asupra profesorilor

Creșterea normei didactice reprezintă, în momentul de față, o problemă acută și controversată, cu potențialul de a destabiliza întreaga structură a sistemului educațional din România.

Recent, propunerea de a mări norma de predare de la 18 la 20 de ore pe săptămână a fost întâmpinată cu o reacție violentă din partea sindicatelor și a cadrelor didactice, care consideră că această măsură nu doar că va duce la disponibilizări masive, dar va crea și o criză de personal în școli. În condițiile în care, conform estimărilor, aproximativ 16.000–18.000 de profesori vor fi nevoiți să părăsească sistemul, impactul asupra calității învățământului și asupra funcționării eficiente a acestuia poate fi unul devastator.

Principalul motiv pentru această opoziție ridicată este modul în care se intenționează implementarea apoi a măsurii. Mulți profesori din mediul rural și orașele mici predau în mai multe școli diferite, uneori la distanțe de zeci de kilometri. În cazul în care norma de predare crește cu doar două ore, aceștia nu vor mai avea posibilitatea să găsească suficiente clase sau școli pentru a-și completa programul și, implicit, pentru a avea surse de venit acceptabile. Mulți dintre acești profesori se află deja în situația de a preda la trei sau patru unități diverse, iar extinderea programului în aceste condiții nu doar că va fi dificilă, ci va duce la epuizare, scăderea calității predării și, în cele din urmă, returul sistemului la o criză acută de resurse umane.

Pe lângă impactul direct asupra profesorilor, această decizie are implicații și asupra întregului sistem educațional. În condițiile în care numărul de cadre didactice angajate în prezent este deja insuficient pentru nevoile actuale, o creștere a normei de predare va micșora și mai mult numărul de posturi titularizabile și eficiente, accentuând problemele legate de slaba acoperire a catedrelor. În medii rurale și în orașele mici, unde deficitul este deosebit de acut, riscă să apară situații în care școlile funcționează fără suficiente cadre didactice, iar elevii vor fi doar informați, nu educați în mod corespunzător.

Respingerea acestei măsuri, însă, nu înseamnă doar refuzul unei creșteri formale a normei, ci și o reevaluare a politicii educaționale. Sindicatele și reprezentanții sistemului au solicitat clar ca orice modificare în această direcție să fie amânată sau abandonată, iar o reformă reală să fie bazată pe creșterea numărului de angajați, nu pe reducerea calității. În plus, se cere o regândire a modului în care funcționează sistemul de preluare a orelor suplimentare și a plății acestora, pentru a evita pierderea de profesionalism și de resurse umane valoroase, care devin victime ale unor politici greșite.

În final, rămâne de văzut dacă și în ce măsură factorii de decizie vor acorda atenție vocilor și nevoilor reale din teren, mai ales dacă domnul Daniel David, ministrul Educației, va susține cu adevărat aceste angajamente. În caz contrar, riscă să se repete un cerc vicios de decizii superficiale, care pot duce la destrămarea unui sistem ce se află deja în criză. Toate aceste probleme trebuie gestionate cu responsabilitate, pentru ca sistemul educațional românesc să poată veni în sprijinul dezvoltării viitoare a țării, nu în destrămare.