Prof. dr. univ. Constantin Stoenescu: Documentarul „Viitor luminos”, vedeta Festivalului de film One World Romania 2025
În perioada 4-13 aprilie se desfășoară la București Festivalul Internațional de Film One World Romania, în programul căruia se află și documentarul „Viitor luminos”, regizat de Andra MacMasters si produs de Monica Lăzurean-Gorgan, film a cărui premieră mondială a avut loc anul trecut la Festivalul Internațional de la Amsterdam.
Documentarul este un montaj de imagini completat de puneri în context și livrări de alte informații istorice. Imaginile aparțin arhivei personale a lui Emilian Urse, animatorul de dinainte de evenimentele din decembrie 1989 al cineclubului Casei de Cultură a Studenților „Grigore Preoteasa”, și au fost filmate la Festivalul mondial al tineretului și studenților desfășurat în luna iulie 1989 la Phenian, capitala Coreei de Nord.
A fost cea de-a XIII-a ediție a unui asemenea festival, organizat de această dată sub lozinca utopică a luptei împotriva imperialismului, cu tematizări vădit ideologice, în spiritul vremii, precum lupta pentru pace, dezarmarea nucleară, criza ecologică, ori drepturile tinerilor și ale femeilor. La festival au participat peste 20 000 de tineri din 177 de țări, firește, cu o prezență semnificativă a statelor comuniste. Grație relațiilor pe atunci frățești dintre România și Coreea de Nord, amplificate empatic de prietenia călăuzitoare dintre liderii celor două țări, Nicolae Ceaușescu și Kim Ir-sen, țara noastră a beneficiat de privilegiul de a fi reprezentată de o delagație numeroasă, de 180 de persoane, printre care recunoaștem viitoare figuri ale peisajului politic și cultural post-decembrist, precum Adrian Năstase, Mugur Isărescu, George Copos, ori Loredana Groza, Dan Puric și Dan Bittman.
Dincolo de spectacolul oferit de imaginile filmate de Urse cu talent și cu un oportunism care i-a permis să prindă în obiectiv, la momentul prielnic, evenimente relevante, de la coregrafia grandioasă de pe stadion la hora românească în care s-a prins Kim Ir-sen, filmul reușește să ofere și o panoramă istorică destul de cuprinzătoare, inclusiv o cronologie a festivalului, precum și portrete ale unora dintre participanți.
Dar cred că atuul principal al acestui documentar stă în faptul că reușește să prindă în priză directă, în memoria peliculei, modurile diferite, uneori contrastante, în care tinerii și delegațiile participante au trăit festivalul. Desigur, dincolo de energia tinerească și spiritul ludic, festivalul era și o scenă pentru confruntare ideologică, iar contextul și intervalul istoric de atunci au fost dintre cele mai deschise unor asemenea angajamente. Festivalul a avut loc la câteva săptămâni după protestele tinerilor chinezi din piața Tiananmen și cu câteva luni înainte de căderea rând pe rând a regimurilor comuniste din Europa de Est. Unii dintre tinerii prezenți acolo vorbeau deja în cunoștință de cauză despre schimbarea care se va produce.
Poziția delegației României, așa cum apare ea în secvențele surprinse de Urse, este una conformistă ideologic, fără nicio fisură în discurs, de parcă semnele schimbării nici nu ar fi existat. Astfel, la întâlnirea șefilor delegațiilor uteciștilor români și a comsomoliștilor sovietici, în timp ce aceștia din urmă vorbesc despre schimbare, despre eliberarea de trecut și despre reforme, pe scurt, despre „glasnost-ul” și „perestroika” inițiate de Gorbaciov, al nostru lider anunță pregătirile pentru Congresul al XIV-lea al PCR din noiembrie 1989 și sprijinul pentru realegerea lui Nicolae Ceaușescu în funcția de secretar general.
De aceea, dincolo de ceea ce ne oferă explicit prin imagini, discursuri și comentarii, filmul „Viitor luminos” ne ajută să înțelegem mai bine nu doar un eveniment dintr-o epocă istorică, ci și motivele persistenței mentalității comuniste dincolo de evenimentele din anul 1989. Documentarul are valoarea unui stop cadru care surprinde o lume și un mod de a fi. El se constituie într-o restituire de care avem nevoie pentru a ne reîmprospăta memoria și a nu mai crede cu naivitate în recurența și îndreptățirea unui trecut infirmat de viață.
