1968 – Invazia Cehoslovaciei și momentul de glorie al României în fața URSS

În noaptea de 20 spre 21 august 1968, armatele a cinci state membre ale Tratatului de la Varșovia (URSS, Polonia, RDG, Ungaria și Bulgaria) au invadat Cehoslovacia pentru a înăbuși în sânge mișcarea de reformă condusă de Alexander Dubček. România a refuzat să participe. A fost o decizie curajoasă care a schimbat pentru totdeauna locul țării noastre în blocul comunist.

Primăvara de la Praga: începutul sfârșitului în Est

În ianuarie 1968, Alexander Dubček devine liderul Cehoslovaciei și inițiază o serie de reforme democratice fără precedent în blocul sovietic: libertatea presei, discuții despre multipartidism și o relaxare a controlului ideologic.

Pentru Kremlin și liderul Leonid Brejnev, aceste reforme erau inacceptabile. Răspunsul nu a întârziat.

Invazia și doctrina Brejnev

În urma mai multor ultimatumuri și presiuni diplomatice, în noaptea de 20/21 august 1968, Cehoslovacia este invadată de peste 250.000 de soldați și 5.000 de tancuri. Praga și celelalte orașe mari sunt rapid ocupate. Oficial, Moscova justifică intervenția printr-o scrisoare falsificată care ar fi cerut „asistență militară” împotriva derapajelor ideologice.

Se naște astfel „Doctrina Brejnev”: dreptul URSS de a interveni militar în orice stat comunist care se abate de la linia Moscovei.

România – singura voce disidentă

Nicolae Ceaușescu refuză să participe la invazie și condamnă public acțiunea sovieticilor. La 21 august 1968, într-un discurs rostit în fața a peste 100.000 de oameni adunați spontan în fața sediului PCR, Ceaușescu declară:

„Invadarea Cehoslovaciei constituie o mare greșeală și o amenințare pentru pacea din Europa… Este o zi a rușinii!”

Această poziție îi aduce lui Ceaușescu respectul Occidentului și sprijinul popular intern.

Frica de invazie: România în alertă maximă

Temerile că România va fi următoarea țintă sunt reale. Serviciile britanice și americane avertizează autoritățile române că o posibilă invazie sovietică ar putea avea loc în noiembrie 1968. Drept urmare:

• Se suplimentează apărarea antiaeriană a aeroporturilor Otopeni și Băneasa;

• Se mobilizează trupele la granițele cu URSS;

• Este creată doctrina „războiului întregului popor”;

• Se înființează Gărzile Patriotice, care defilează demonstrativ pe 23 august în fața Ambasadei URSS.

Sprijin internațional: China, Iugoslavia, SUA

China și Iugoslavia se declară aliate ale României în caz de agresiune. La doar trei zile după invazie, Ceaușescu se întâlnește cu Tito la Vršac, discutând posibilitatea colaborării militare. Totodată, președintele american Lyndon B. Johnson avertizează URSS să nu „asmuțească câinii războiului”.

Ce s-a schimbat în România după Praga 1968?

• România își înăsprește politica de securitate internă;

• Sunt epurați colaboratorii filosovietici din armată și administrație;

• Se modifică legislația: trupelor străine le este interzisă intrarea fără aprobarea Marii Adunări Naționale.

Consecințele pe termen lung: paranoia regimului

După 1968, URSS consideră România un stat ostil. Sunt puse pe hârtie planuri concrete de invadare și înlăturare a lui Ceaușescu. Potrivit procurorului militar Cătălin Ranco Pițu, aceste planuri vor rămâne active până în 1989, când o lovitură de stat mascată sub forma unei revoluții populare îl înlătură definitiv pe liderul român.

Un moment de răscruce

20-21 august 1968 nu a însemnat doar înăbușirea visului cehoslovac, ci și ruptura discretă, dar decisivă, a României față de Moscova. Într-un bloc comunist monolitic, România a fost excepția. Iar Ceaușescu – pentru scurt timp – a fost aplaudat ca un erou al independenței naționale.

Sursa foto: facebook