O istorie a României pe datorie, de 150 de ani

România modernă s-a confruntat constant cu problema datoriei publice, contractând împrumuturi externe masive încă din secolul al XIX-lea, scrie adevarul.ro. Banii au fost folosiți adesea pentru investiții ineficiente, acoperirea pierderilor sau au dispărut în afaceri dubioase, ducând țara în situații de incapacitate de plată.

Primul împrumut și creșterea datoriei

Primul împrumut extern a fost contractat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza în 1864, în valoare de 916.000 de lire sterline. Până în 1902, datoria externă a crescut la 250 de milioane de dolari. O mare parte din aceste fonduri au fost folosite pentru dezvoltarea infrastructurii, contribuind la modernizarea țării.

Datoria în perioada interbelică și comunistă

În perioada interbelică, fondurile obținute din împrumuturi au fost dirijate și către contracte preferențiale. Criza economică mondială din 1929 a împins România în incapacitate de plată în 1932-1933. După venirea la putere a lui Nicolae Ceaușescu, datoria externă a atins 11 miliarde de dolari în 1980. Confruntat cu această situație, regimul comunist a impus o politică de austeritate extremă pentru a achita integral datoria până în 1990, un caz unic în Europa de Est.

Revenirea la împrumuturi masive după 1990

După 1990, în lipsa unei strategii economice clare, România a reluat împrumuturile masive. Conform datelor Eurostat, ponderea datoriei publice în PIB a crescut de la 1% în 1990 la 40% în 2014, iar între 2000 și 2015, datoria publică a crescut de 14 ori. Această tendință continuă să pună o presiune considerabilă pe finanțele publice ale României.