Scandal la Poșta Română
Conducerea Poștei Române, acuzată de ipocrizie de către Sindicatul Lucrătorilor Poștali din România (SLPR). Declarațiile directorului general, Valentin Ștefan, conform cărora succesul companiei se datorează faptului că „a reușit să-i pună la treabă și pe puturoșii din sindicat”, au stârnit un val de nemulțumiri.
Președintele SLPR, Florin Daniel Gheorghiu, a numit aceste acuzații o „ofensă adusă bunului simț” și o formă de „populism managerial periculos”. Gheorghiu a subliniat că profitul record al companiei, de 85,3 milioane de lei în 2024, se bazează pe munca grea a angajaților, care, în ciuda salariilor mici și a condițiilor de muncă dificile, livrează pensii, corespondență și alte servicii esențiale.
Sindicaliștii acuză conducerea companiei de mai multe nereguli grave:
- Nerespectarea legii și a contractului colectiv de muncă: Refuzul de a aplica hotărâri judecătorești definitive și de a acorda drepturi legale precum gratificația la pensionare.
- Prejudicii financiare: Un prejudiciu de 50 de milioane de lei creat prin neobținerea compensațiilor de la ANCOM pentru serviciul universal în perioada 2020-2024.
- Cheltuieli nejustificate: Investiții în campanii de imagine și consultanță externă, în timp ce condițiile de muncă ale salariaților sunt precare.
Gheorghiu a menționat și un alt aspect controversat, contractul de citiri de contoare semnat în 2019 de fostul director general Mircea Tudosie, care este în prezent președinte de sindicat al directorilor, agreat de conducerea actuală. Acest contract ar fi dezavantajat Poșta Română, susține sindicalistul.
Declarația lui Valentin Ștefan vine în contextul în care directorul Poștei Române a prezentat rezultatele financiare pozitive ale companiei, atribuind succesul reducerii aparatului administrativ și a cheltuielilor. El a mai precizat că a redus personalul cu 5.000 de angajați, fără să menționeze direct că a fost vorba de disponibilizări.
La final, Sindicatul Lucrătorilor Poștali consideră că declarațiile directorului general demonstrează o „ruptură totală de realitate” și un „abuz de putere”, pe fondul unui profit realizat prin efortul angajaților.
