Dr. DORINA ONIȚA: Vacanța care nu te odihnește: De ce uneori ne întoarcem din concediu mai obosiți decât am plecat și ce riscuri psihice ascunde o odihnă aparentă, dar ineficientă?
Vara, între promisiune și presiune
Vara vine, de cele mai multe ori, cu o promisiune: o pauză, o gură de aer, o reconectare. Ne facem bagajele cu speranța că undeva, pe o plajă sau într-un colț de munte, vom reuși, în sfârșit, să ne relaxăm. Vacanța devine adesea un proiect în sine. Planificăm fiecare zi, bifăm obiective turistice, ne comparăm experiențele cu ale altora. Ajungem să trăim vacanța ca pe un proiect de success, vrem ca totul să fie memorabil, instagramabil, intens, și nu de puține ori ne întoarcem acasă mai obosiți, mai iritați sau chiar dezamăgiți. Oare unde greșim?
De ce e greu să ne oprim?
Suntem atât de obișnuiți, cu controlul și eficiența, încât lipsa de structură ne neliniștește. Uneori, în spatele programului „perfect” de vacanță stă frica de a nu rata ceva, de a nu irosi timpul sau, mai profund, frica de a rămâne singur cu tine, cu liniștea ta.
În ritmul alert al vieții de zi cu zi, între muncă, responsabilități și presiunea de a fi mereu „pe fază”, ajungem să ne consumăm treptat resursele fizice, mentale și emoționale. Oboseala devine normalitate, iar capacitatea noastră de concentrare, răbdare și echilibru emoțional scade pe nesimțite.
Tehnologia, deși ne ușurează munca în multe privințe, a prelungit ziua de muncă înspre noapte, weekenduri și vacanțe. Pentru mulți dintre oameni, munca e accesibilă oricând și oriunde și, tocmai de aceea, greu de oprit.
Concediul de odihnă ar trebui să fie un răspuns sănătos la acest dezechilibru, însă realitatea arată altfel: unii nu își iau concediul deloc, iar alții îl petrec conectați la e-mailuri și sarcini, fără să se desprindă cu adevărat și se trezesc mai tensionați în vacanță decât în timpul serviciului. Totuși, un lucru e clar: cu toții avem nevoie, din când în când, de un spațiu în care să ne refacem fizic, psihic și emoțional, un loc în care să ne putem liniști mintea și regăsi energia.
Ce înseamnă, de fapt, odihna?
Chiar dacă avem convingerea că vacanțele și pauzele ne fac bine, de ce uneori ne întoarcem din concedii mai obosiți decât am plecat și ce înseamnă de fapt o odihnă reală?
Odihna este un concept legat de sănătate, oamenii au nevoie de odihnă pentru a se recupera și a-și menține sănătatea.
Odihna nu e doar lipsa muncii. Mulți dintre noi credem că dacă nu muncim, ne odihnim, că dacă dormim, stăm la plajă sau ne uităm la seriale, „ne-am refăcut”. În realitate, lucrurile sunt mult mai nuanțate. Dr. Saundra Dalton-Smith, medic internist și autoarea lucrării „Sacred Rest: Recover Your Life, Renew Your Energy, Restore Your Sanity”, identifică 7 tipuri de odihnă esențiale pentru omul modern, toate interconectate și necesare pentru refacerea completă. Pe lângă odihna fizică care este cea mai intuitivă este și odihna mentală, atunci când luăm pauză de la planuri, decizii, liste și griji, apoi, odihna emoțională, când putem simți, fără mască, fără presiune; odihna senzorială, când reducem stimulii, zgomotul, lumina, ecranele. Odihna socială înseamnă timp petrecut cu oameni care nu ne cer nimic și ne acceptă așa cum suntem sau , uneori timp petrecut singuri, fără vinovăție. Odihna creativă înseamnă expunere la frumos, artă, muzică, natură, fără a produce ceva, doar pentru a hrăni imaginația și curiozitatea și nu în ultimul rând și poate cel mai important, odihna interioară, când ne reconectăm cu ce simțim, cu cine suntem, e liniștea care vine din sens și autenticitate.
Fără acest tip de odihnă completă, concediul rămâne o pauză superficială. Corpul se oprește, dar mintea rămâne pe fugă ducând la oboseala mentală cronică. Și de aici, lucrurile pot merge mai departe.
Lipsa unei odihne reale, repetată și ignorată, poate deveni un factor de risc psihic serios.
Tulburările de somn, somnul haotic, superficial sau agitat în concediu nu e doar neplăcut, e un simptom de dezechilibru psihic, iar lipsa calității somnului afectează direct capacitatea creierului de a regla emoțiile și amplifică riscul pentru anxietate, depresie și instabilitate afectivă.
Un concediu petrecut cu odihna ineficientă, repetată, combinată cu oboseala acumulată, fără regenerare emoțională, nu vindecă burnoutul, doar îl camuflează, iar revenirea la muncă, în acest caz, poate amplifica epuizarea, ducând la depersonalizare, lipsă de motivație și de concentrare, iritabilitate. Burnoutul netratat este una dintre cele mai frecvente căi spre depresie, retragere socială, tulburări anxioase sau chiar consum abuziv de substanțe .
Un alt semnal de alarmă frecvent: „Sunt în vacanță, dar nu mă pot bucura de nimic.” Această pierdere a capacității de a simți plăcere (anhedonie) poate fi primul semn al unui episod depresiv.
Starea de hiperactivare mentală continuă, chiar și în vacanță, poate alimenta anxietatea. Persoanele care nu reușesc să se oprească din „a face” sunt mai expuse la tulburarea de anxietate generalizată, la atacuri de panică sau la tulburări psihosomatice. Unii oameni se simt neliniștiți atunci când nu fac nimic, pentru că lipsa unei activități structurate le provoacă disconfort și anxietate.
Cum arată o odihnă reală?
Odihna autentică e personalizată, nu există o rețetă unică.
Pentru unii, înseamnă liniște și somn, pentru alții, plimbări, mâncare bună sau timp petrecut cu oameni apropiați. Poate fi timp petrecut în natură, o carte citită, un apus privit fără să-l fotografiezi, sau o zi în care nu planifici nimic, o dimineață în care bei cafeaua încet și nu răspunzi la nimeni. Scrie, reflectează, observă, fă pauze de ecran, permite-ți să fii leneș o zi întreagă, nu forța vacanța să fie „memorabilă”. Odihna reală e aceea în care te simți din nou viu, nu doar funcțional.
Un semn simplu că te-ai odihnit cu adevărat? Ai energie, dar nu agitație, ai chef, dar nu presiune, te simți mai prezent, mai puțin reactiv, mai conectat.
Dacă simți că nu reușești să te liniștești nici în vacanță, dacă te bântuie neliniștea sau golul emoțional, poate fi semnul că e nevoie de sprijin psihologic, nu de o altă destinație.
Concluzie
Suntem adesea învățați să fim mereu ocupați, să demonstrăm, să bifăm, să mergem mai departe fără pauză. În acest context, odihna devine un act de curaj, curajul de a te opri, de a nu produce nimic, de a nu justifica liniștea.
Poate că adevăratul sens al vacanței nu stă în destinații exotice sau planuri sofisticate, ci în spațiul pe care ți-l acorzi să fii, să te asculți și să te întorci la tine.
Până data viitoare, ai grijă de tine, cu răbdare, cu timp și, mai ales, cu odihnă adevărată.
