Risc real pentru alegerile din 28 septembrie: discursul polarizant al statului și epuizarea publică

Alegerile parlamentare anticipate din 28 septembrie 2025 reprezintă un moment esențial pentru viitorul democratic al Republicii Moldova. Pe fundalul unor amenințări externe reale – dezinformare, interferențe și operațiuni de război hibrid – se conturează un alt pericol, mai puțin vizibil, dar profund destabilizator: discursul public al statului, care a devenit tot mai polarizant, exclusivist și emoțional. Această formă de comunicare, deși motivată aparent de imperativele securității, riscă să obosească publicul, să reducă pluralismul și, în mod paradoxal, să fragilizeze tocmai democrația pe care pretinde că o apără.

Din perspectiva științei de comunicare strategică

Comunicarea oficială din ultimele luni se înscrie tot mai vizibil într-o paradigmă a binarizării: „noi” – apărătorii Europei, ai democrației și ai ordinii, versus „ceilalți” – „trădătorii”, „agenții”, „vânduții Kremlinului”. Orice voce care exprimă nuanțe, critici, sau alternative este rapid stigmatizată și asociată cu o amenințare existențială. Acest tip de comunicare, deși eficient în mobilizarea unui electorat fidel, distruge premisele deliberării democratice.

Potrivit teoriei Strategic Communication (Hallahan et al., 2007), comunicarea publică responsabilă presupune un echilibru între obiectivele instituționale și bunăstarea publicului. Aceasta nu este propagandă, ci un proces bidirecțional, bazat pe transparență, claritate și încredere. În momentul în care statul vorbește doar pentru a polariza, nu pentru a explica, el părăsește terenul comunicării democratice și intră în cel al mobilizării moralizatoare.

Iulia Cojocaru (Universitatea „Carol I”) distinge între comunicarea constructivă – care angajează publicul într-un proces argumentativ – și comunicarea distructivă, care impune mesaje prin frică și stigmat. Discursul oficial moldovenesc tinde în prezent spre a doua variantă, iar acest lucru are consecințe profunde asupra sănătății spațiului public.

Oboseala cognitivă și vulnerabilitatea în fața războiului hibrid

Cercetările recente în domeniul psihologiei politice și al comunicării în context de criză (Rid & McBurney, 2020; Kaldor, 2012) avertizează asupra efectelor mesajelor alarmiste constante. Expunerea prelungită la retorici de urgență produce desensibilizare cognitivă și oboseală informațională – fenomene care reduc capacitatea publicului de a identifica și reacționa la pericolele reale. Când totul este o criză, nimic nu mai e perceput ca atare.

Într-un astfel de climat, nu doar adversarii ideologici sunt excluși, ci și capacitatea electoratului de a evalua critic. Societatea devine vulnerabilă exact în fața ceea ce pretinde că combate: manipularea, panica, lipsa de discernământ.

Ce relevă expertiza românească

În spațiul românesc, politologii Alina Mungiu-Pippidi și Alina Bârgăoanu (care mi-a fost profesoară la SNSPA) oferă repere esențiale. Mungiu-Pippidi, prin conceptul de integritate publică, atrage atenția că legitimitatea democratică se construiește prin transparență și pluralism, nu prin monopolizarea loialității. Bârgăoanu, expertă în dezinformare și comunicare strategică, subliniază că propagandele nu pot fi combătute cu panică, ci doar cu reziliență narativă, pre-bunking și educație media.

Ea avertizează asupra riscului ca o societate saturată de alarmism să nu mai distingă între pericole reale și false conflicte. Iar în această zonă gri – unde discernământul este slăbit – se strecoară dezinformarea și se prăbușește încrederea în instituțiile statului.

O observație esențială

Nimeni nu contestă pericolul real pe care îl reprezintă Federația Rusă în raport cu Republica Moldova. Interferențele hibride, finanțările ilegale, propaganda disimulată în spațiul mediatic autohton sunt amenințări documentate și concrete. Tocmai din acest motiv, e cu atât mai important ca statul să comunice responsabil, să evite exagerările și etichetările globale. Altfel, exact ceea ce trebuie combătut – haosul informațional – este amplificat chiar de cei care ar trebui să-l stopeze.

Concluzie

Pentru ca alegerile parlamentare din 28 septembrie să fie cu adevărat libere, competitive și democratice, este nevoie nu doar de observatori internaționali sau infrastructură electorală, ci de un climat public sănătos. Asta înseamnă spațiu pentru dezbatere, pentru nuanță, pentru opoziție. Înseamnă să renunțăm la retorica binară, la suspectarea automată a celuilalt și la discursul salvator de tip mesianic.

În loc de frică, avem nevoie de încredere. În loc de loialitate impusă, de argumente. Iar în loc de etichete, de dezbatere. Numai astfel, parcursul european al Republicii Moldova poate fi consolidat printr-o alegere reală – și nu impus printr-o tăcere forțată.