Dr. DORINA ONIȚA: Nevoia de a nu avea nevoie: o privire spre tulburarea de personalitate schizoidă
După ce am explorat universul suspiciunii și al interpretărilor ostile din tulburarea de personalitate paranoidă, ne îndreptăm acum spre un teritoriu diferit, mai tăcut, tulburarea de personalitate schizoidă, o formă aparte de retragere socială și detașare emoțională, unde liniștea interioară cântărește mai mult decât orice relație. Aici realitatea pare să devină …opțională, iar lipsa interesului pentru relațiile sociale definesc o lume interioară închisă, dar nu lipsită de sens.
Ce este tulburarea de personalitate schizoidă?
Așa cum menționam anterior, această tulburare este definită printr-un tipar stabil de detașare față de relațiile sociale și printr-o exprimare emoțională redusă în contactele cu ceilalți. Cu alte cuvinte, persoanele afectate trăiesc mai mult în lumea lor interioară și par să aibă puțin sau deloc interes pentru interacțiunile sociale, inclusiv cele de familie sau prietenie.
De obicei, sunt văzute ca retrase, solitare, greu de citit sau „reci” emoțional, nu pentru că ar fi ostile, ci pentru că apropierea emoțională le provoacă disconfort. Introversiunea devine, astfel, un fel de scut protector împotriva anxietății sociale sau a implicării afective.
Termenul „schizoid” provine de la Eugen Bleuler, un psihiatru elvețian care l-a folosit pentru a descrie tendința de izolare prezentă și în formele timpurii de schizofrenie, deși important de subliniat, tulburarea de personalitate schizoidă nu este o formă de schizofrenie, este o afecțiune distinctă, recunoscută oficial în toate edițiile DSM (Manualul de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mentale).
Cum se manifestă?
Persoanele cu trăsături schizoide par adesea distante, greu de apropiat, fără un interes real pentru ceea ce se întâmplă în jurul lor. Le lipsește dorința de a forma legături apropiate și, de regulă, se implică foarte puțin în viața celor din jur, fie că este vorba de colegi, prieteni sau chiar membri ai familiei.
Bogdan, 40 de ani, locuiește cu părinții și lucrează de ani buni într-o seră de flori. Este priceput și dedicat muncii sale, îngrijind plantele cu meticulozitate și atenție la detalii. Vine devreme, pleacă târziu, iar în tot acest timp aproape că nu rostește mai mult de câteva cuvinte pe zi. La întâlnirile organizate de conducere, stă retras într-un colț și răspunde scurt, fără contact vizual. Nu vorbește despre familie, iar la întrebări personale răspunde cu o politețe rece, apoi se retrage rapid. Nu pare supărat, ci doar indiferent. Deși nu are prieteni apropiați, spune că se simte bine singur, în liniștea serei. Lumea lui este una tăcută, și complet lipsită de agitația socială.
Chiar și în relațiile apropiate (de exemplu, cu părinții sau frații), par detașați, ca și cum nu ar găsi satisfacție în legătura afectivă. Viața lor se desfășoară în mare parte solitar, cu preocupări individuale, departe de interacțiuni sociale sau experiențe romantice. De altfel, interesul pentru relații intime sau sexuale este, în multe cazuri, foarte scăzut sau inexistent.
Mihai are 35 de ani și lucrează într-o companie IT. Este punctual, eficient, dar extrem de rezervat. De mai bine de 7 ani, nimeni nu l-a văzut participând la pauzele de cafea, la petrecerile de firmă sau discutând în mod informal cu colegii. Răspunde politicos la întrebări, dar nu întreține conversații, nu întreabă niciodată „ce mai faci?” și pare deranjat când cineva încearcă să se apropie de el. După program, pleacă direct acasă, unde se dedică unui hobby, colecționând piese de ceasuri vechi, pe care le recondiționează în liniște. Nu are prieteni apropiați și nu a avut niciodată o relație sentimentală. Spune că nu simte nevoia. Nu este deprimat sau ostil, dar pare complet indiferent față de conexiunea umană.
Din punct de vedere funcțional, Mihai își îndeplinește responsabilitățile profesionale dar viața lui socială este aproape inexistentă. Când a fost întrebat la o evaluare psihologică dacă s-a simțit vreodată singur, a răspuns sincer: „Nu, îmi place așa.”
Cauze
Ca în toate tulburările de personalitate cauzele sunt intricate și date de interacțiunea combinată a factorilor genetici, de mediu și a experiențelor de viață.
Anumite trăsături manifestate în copilărie pot fi trecute cu vederea sau interpretate greșit drept „timiditate”, „inteligență peste medie” sau „copil liniștit”. Dar în realitate, ele pot reflecta o dificultate profundă în a construi relații emoționale și sociale, un element central în tulburarea de personalitate schizoidă. Copilul preferă să se joace singur, chiar și atunci când sunt copii în preajmă, nu își exprimă cu ușurință bucuria, tristețea sau furia, nu caută sprijin emoțional sau aprobare din partea adulților, are preocupări neobișnuit de intense pentru subiecte abstracte, științifice sau imaginare, tinde să trăiască „în lumea lui” și se simte inconfortabil sau anxios în grupuri mari. Aceste trăsături nu înseamnă automat că un copil va dezvolta această tulburare. Ele sunt factori de risc și devin relevante când sunt persistente, rigide și interferează cu adaptarea socială.
Unele dintre caracteristicile tulburării din spectrul autist seamănă cu tulburarea de personalitate schizoidă, astfel că unii cercetătorii cred că ar putea exista o relație genetică între cele două.
La cine apare
Tulburarea de personalitate schizoidă are o prevalență de 1,4%, cu un raport de două ori mai frecventă la bărbați.
Factorii care pot crește riscul de tulburare de personalitate schizoidă includ: un istoric familial de tulburări din spectrul schizofrenic (schizoidă, schizotipală, schizofrenie), precum și creșterea într-un mediu rece, lipsit de sprijin emoțional din partea părinților.
Impactul tulburării de personalitate schizoidă în viața de zi cu zi
Pentru o persoană cu tulburare de personalitate schizoidă, lumea socială este adesea un spațiu incomod, obositor sau pur și simplu irelevant. Deși funcționează bine în medii care nu solicită interacțiuni frecvente (cum ar fi munca tehnică, cercetarea sau alte activități solitare), dificultățile apar atunci când sunt nevoiți să colaboreze, să comunice sau să mențină relații apropiate.
În viața personală, pentru parteneri de cuplu, părinți sau copii, această răceală poate deveni dureroasă și frustrantă.
În viața profesională mulți reușesc să aibă un loc de muncă stabil, dar se integrează greu în colective, nu pot lucra în echipă și sunt adesea percepuți drept „distanți”, „reci” sau „ciudați” iar avansarea în carieră poate fi blocată de lipsa abilităților sociale.
De-a lungul vieții, izolarea și lipsa suportului social pot duce la depresie, episoade de anxietate sau la dificultăți de adaptare în perioade de schimbări majore (de exemplu, pierderea locului de muncă, decesul unei rude apropiate).
Profesii potrivite pentru persoanele cu trăsături schizoide: dezvoltator software, analist de date, inginer de sistem, electronist, unde sarcinile sunt bine structurate, logice iar interacțiunile sociale minime, ceasornicar (muncă este concentrată pe obiecte sau sisteme, nu pe oameni), arhivistică, traduceri, redactare, cercetare, arte (ilustrator, grafician, sculptor), activități lucrative în natură, îngrijitor de parcuri.
Cum se poate trata
Opțiunile de tratament sunt limitate, iar eficiența lor nu este încă bine documentată.
Psihoterapia este abordarea principală, dar poate fi dificilă deoarece persoanele cu această tulburare tind să evite contactul emoțional și să nu vadă rostul relațiilor. Totuși, terapia cognitiv-comportamentală poate ajuta prin clarificarea modului în care gândurile influențează comportamentele și prin corectarea percepțiilor negative despre relațiile umane.
Terapia de grup poate sprijini dezvoltarea abilităților sociale, iar implicarea familiei în terapie poate ajuta la înțelegerea dinamicii familiale și a modului în care aceasta poate susține schimbarea.
Până data viitoare fiți blânzi cu tăcerile altora și nu uitați că liniștea unora poate ascunde mai mult decât pare iar privirea în profunzime e uneori singura formă de empatie.
