Obiceiuri și superstiții de Sântul Ilie: ce trebuie și ce nu trebuie făcut pe 20 iulie

Ziua de 20 iulie, consacrată Sfântului Ilie Tesviteanul, rămâne una dintre cele mai încărcate de simbolism și obiceiuri din calendarul popular românesc.

Această sărbătoare, care unește credința religioasă cu tradițiile ancestrale, aduce în prim-plan diverse ritualuri menite să asigure protecție împotriva unor fenomene naturale violente, precum grindina, seceta sau furtuna.

Sfântul Ilie, venerat ca ocrotitor al cerului, al focului și al fulgerului, are un loc special în credințele poporului. În această zi, oamenii se roagă pentru un an bun, pentru recolte bogate și pentru armonie cu forțele naturii. Obiceiurile, precum tăvălirea femeilor pe cânepă, consumul de fructe sfințite sau sacrificiul de mere, păstrează o legătură strânsă cu ritualurile ancestrale de protecție, respectând tradițiile transmise din generație în generație.

Superstițiile legate de această zi sunt numeroase: se spune că dacă tună de Sfântul Ilie, alunele se vor usca, iar fructele vor fi atinse de viermi. În schimb, dacă vremea este calorofină, se consideră că anul va fi unul roditor și plin de sănătate. Se interzice chiar și deschiderea ferestrelor sau a ușilor în timpul furtunii, pentru a nu permite diavolilor să pătrundă în case, fiindcă aceștia sunt consideri încă o dată alungați de tunete și fulgere.

În alte regiuni, ziua este dedicată consumului de grâu fiert cu miere, un simbol al belșugului, al sănătății și al prosperității. Se crede că cine mușcă dintr-un măr nesfințit va avea parte de ghinion după moarte, iar pentru protecție, fructele sfințite la biserică sunt considerate a fi siguranta cea mai de preț.

De asemenea, 20 iulie a devenit și zi de celebrare pentru aviație, fiind desemnată oficial Ziua Aviației Române și a Forțelor Aeriene. Peste 130.000 de români poartă numele Ilie sau variante feminine precum Ilinca, Lia, Eliana, Elena, oferindu-i astfel un omagiu spiritual și numelui sfântului ocrotitor al cerului.

Este o zi în care tradițiile populare se împletesc cu credința religioasă, iar peste tot în țară, credincioșii păstrează obiceiurile menite să aducă belșug și protecție, consolidând legătura profundă dintre om și natura sfântă. Respectul pentru aceste tradiții păstrează identitatea culturală și spiritualitatea românească, în ciuda vremurilor moderne.