ANCA HENDEA: VALS, VALS, FALS!!!

Ca într-un vals, se desfășoară evenimentele politice ale săptămânii în curs. Dansul elegant translatat pe scena politică românescă se transformă, încet, dar vizibil, într-un simulacru stângaci de mișcări haotice, care nu exprimă niciun mesaj aducător de stabilitate, nu aduce nicio noutate în spațiul în care se performează, nu place, nu stimulează, de aceea nici nu primește nicio circumstanță atenuantă de la spectatorii care privesc de pe margine.

Dansul negocierilor între partidele proeuropene ar trebui să fie mult mai mult decât un exercițiu de imagine, realizat, pare-se, de parteneri implicați inegal, al căror singur scop este să se pună în valoare fiecare pe sine. Noi, spectatorii de pe margine, vedem negocierile din aceste zile ca pe un exercițiu de maturitate politică, pe care trebuie să îl rezolve cei care au declarat constant, pe parcursul ultimelor luni, că au învățat lecția democrației predate de alegători.  Noi, naivii plătitori de taxe și furnizori de voturi, credeam că lecția dată de istoria recentă a fost înțeleasă, internalizată, iar după momentul de sedimentare, va genera reacție pozitivă, vizibilă în măsurile propuse de negociatorii partidelor și de președintele țării.

În lipsa unor comunicate oficiale, stăm cu ochii pe jurnalele de știri, citim editoriale mai mult sau mai puțin documentate, ascultăm opinii, sperăm și așteptăm. Vedem în spațiul public informații „pe surse”, imagini de la distanță, luate de ziariști peste gardul Guvernului și al Palatului Cotroceni, aflăm despre stenograme scurse în spațiul public, cărora nu știm câtă crezare să la dăm, citim paginile de comunicare pe rețele de socializare ale unora și altora, care ne conving că au fost la negocieri. Dar chiar și absența unor vești oficiale este o știre, oferindu-ne  informații neclare, îngrijorătoare: nu există consens, veștile sunt bulversante, mai bine nu se comunică, decât să se transmită realitatea din spatele ușilor închise.

Ce știm sigur?

PSD încearcă să își maximizeze câștigurile pe care le poate obține din negocieri, condiționând intrarea la guvernare.Mihai Fifor sugera, joi, că partidul său se va retrage de la masa negocierilor, pentru că „partenerii confundă guvernarea cu spectacolul ieftin și negocierile cu bășcălia”, în timp ce ei, PSD, dau dovadă de „seriozitate, expertiză și bună credință”. Mai mult, ei „nu negociază suferința oamenilor.” Nicio vorbă despre alocarea unor sume uriașe în capitolul investiții, care nu s-au regăsit în investiții, economia românescă având o performanță tot mai proastă, cu ministru al economiei și premier PSD.

Nimic oficial nu se spune nici despre scrisoarea care circulă în interiorul PSD sub semnătura lui Georgian Pop, dar respinsă de acesta și transformată de câteva ore în manifest asumat de aproape 14.000 de membri de partid. Manifestul se pronunță împotriva mafiotizării partidului care susține clientelar persoane care au generat declinul PSD. În document este sancționat rezultatul dezastruos al alegerilor precedente, pierdute en fanfare de un candidat nepregătit, contestat și cu fapte de notorietate cel puțin contestabile.

De asemenea, documentul subliniază lipsa unui proiect economic coerent, care să țină cont de nevoile românilor, dar și de realitate.

Pentru toate acestea este considerate responsabilă echipa Ciolacu, Grindeanu, Tudose, Stănescu, Romașcanu, pe care i-am văzut foarte activi și în campaniile 2024-2025, dar mai puțin vocali după anunțarea eșecului răsunător al PSD.

Ce vedem în pașii lor de dans? Contre ieftine, amenințări și procrastinare. Amânarea unor  decizii asumate de liderii PSD și lipsa comunicării pot conduce la gândul că scopul este de a maximiza beneficiile pe care partidul sau doar liderii lor încearcă să îl obțină. Să pui presiune în negociere, să îngustezi fereastra de timp în care se poate întinde negocierea, scad posibilitatea de reacție a partenerilor și conduc la limitarea alternativelor. E o situație de manual, pe care PSD a experimentat-o, le-a adus beneficii, mereu le-a dat cu +, deci o reiau și o aplică mai determinați decât oricând. Pare un joc meschin, care nu are nicio legătură cu partidul, dar nici cu populația care i-a votat și care i-a transformat în partid-stat. Mai degrabă se întrezăresc interese personale, scopuri mărunte, puse pe umerii partidului. Care este, atunci, miza? Probabil capul liderului lor, care se va consfinți președinte de partid  ales prin vot, în lunile următoare. Posibil niște agenții, autorități, companii, pe care nu le vor desființate, dar pe care reforma anunțată de parteneri le periclitează.

Nicio vorbă nu se spune oficial despre echipa PSD care reprezintă partidul la negocieri: aceleași fețe, aceeași strategie, aceleași jocuri.

În schimb, PSD spune că e cel mai mare partid, are cele mai numeroase mandate de parlamentar, deci e îndreptățit să obțină funcția de premier. Când liberalii acceptă această abordare, brusc fac pasul în lateral (vals) și propun o „rotativă”. Începe PNL cu măsuri de austeritate decisive, încearcă reglarea deficitului actual, apoi preia  conducerea guvernului PSD, într-un gest de mare curtoazie politică, implicare și asumare. (fals)

USR se erijează în partidul care a dat președintele. Uită ei că Nicușor Dan a fost exmatriculat din USR, partidul pe care l-a creat? Dar despre susținerea inițială a Elenei Lasconi la alegerile prezidențiale ce se poate spune ?

Vedem că Ghinea, cel care a coordonat și negociat PNRR susține acum că „noi nu vrem să mai respectăm jalonul din PNRR referitor la reforma fiscală”. „Noi nu respectăm acest angajament.” Ghinea și Năsui se contrează cu PSD, cu PNL și UDMR, amenință și ei cu ieșirea de la guvernarea la care, încă, nu au intrat.  Memoria șubredă a unora, lipsa lor de profesionalism  nu ar trebui să altereze valsul guvernării, care se răsfrânge asupra noastră, a tuturor. Posibil ca aceasta să fie strategia lor de a încerca să șteargă cu buretele, din mentalul colectiv al votanților, greșelile liderilor lor. Dacă nu vorbim despre aceste greșeli, pare că nici nu au existat și se deschide cale aplicării aceleiași strategii și pe viitor. Ba mai mult, ne asumăm cu toții consecințele acestor greșeli și le decontăm în solidar, ca națiune. De exemplu, zecile de greșeli din PNRR, depistate de Comisia Europeană și care au condus la amânări de la aprobarea unor proiecte importante pe educație, turism, renovări sau construcții de spitale, tehnologii ale viitorului, inovare; confuzia asimilării pensiilor militare în categoria pensiilor speciale și se poate continua.

USR acreditează, astfel, ideea că nu sunt de acord cu viitoarele soluții adoptate de guvern, că acestea sunt luate peste capul lor, că nimic din ceea ce urmează nu are girul USR, cu atât mai puțin ar avea punctul de pornire în acțiunile unor lideri USR. Măsurile nepopulare pe care le așteptăm cu îngrijorare sunt un gest de maturitate și de asumare politică a celor care vor fi la guvernare. Se pare că USR nu este pregătit pentru acestă abordare serioasă și matură, deși se află la cel de al treilea ciclu electoral. Pare că USR a reintrat în logica de campanie electorală și că face un joc politicianist, destinat seducției propriului electorat sau a celor indeciși, pentru eventualitatea alegerilor anticipate. Sau, poate, își iau timp să mai crescă, așteptând deciziile președintelui Nicușor Dan, pe care și le vor asuma deîndată, ca pe un produs colectiv, generat de mediul propice din acest partid. (vals?)

UDMR pare că se erijează în vocea rațiunii, care împarte dreptatea și ține echilibrul negocierilor. Trebuie să apreciem disciplina electoratului maghiar, eleganța  în discuții și argumentarea solidă a liderilor lor. Solidă, dar, totuși, lacunară, câtă vreme se uită că ministrul de Finanțe nu a reglat deficitul bugetar, ci a conservat 3,4%  din deficit în primele cinci luni ale anului, întocmai ca anul trecut, în condițiile înghețării cheltuielilor bugetare. De asemenea, nu am citit nicio declarațe a liderilor UDMR de asumare a dezastrului de la Praid sau a problemelor cauzate de animalele sălbatice în Harghita, Covasna.

PNL are, la negocieri, o echipă coordonată de președintele său interimar, Ilie Bolojan. Acesta a acceptat mandatul dat de Biroul Politic Național al partidului de a negocia pachetul de măsuri pe care noul guvern le va adopta. Bolojan nu se cramponează de funcția de premier, dar continua să susțină nevoia de reformă, atât din poziția de președinte al Senatului Româiei, cât și din aceea de președinte de partid. El vine cu propuneri concrete și cere același tip de atitudine de la parteneri (vals). Cuvântul de ordine care îi caracterizează poziția în negocieri pare a fi „eficiență”, nicidecum „austeritate”. Bolojan a afirmat în repetate rânduri, în ultimele luni, că statul este responsabil pentru cetățenii săi, cărora trebuie să le propună o politică fiscală bazată pe cheltuieli responsabile, pe investiții, sprijin acordat mediului de afaceri, să nu se situeze deasupra propriilor cetățeni, ca o entitate superioară, ci să se poziționeze mereu în interesul cetățeanului.

Bolojan este singurul lider prezent la negocieri care a afirmat clar că e nevoie de simplificarea masivă a aparatului administrativ, prin reducerea numărului de ministere, a instituțiilor publice centrale și locale, eliminarea unor agenții, autorități, companii de la nivel central, desființarea unor instituții deconcentrate de la nivel local, a căror activitate este nerelevantă și poate fi preluată de alte instituții, mai puternice. Bolojan a afirmat nu o dată că acum e ora soluțiilor,  nu e timp de dansuri politice și nici de ambiții personale. Se știe opinia sa că PNL nu are oameni providențiali, ci soluții eficiente. Pare, în acest moment, singurul lider asumat dincolo de cuvinte, prin fapte, chiar dacă acest lucru ar putea să îl facă să deconteze în propriul partid pierderile pe care alți lideri nu și le asumă. El are în spate portofoliul de realizări de la Consiliul Județean Bihor și de la Primăria Oradea, care îl legitimează. Să nu uităm că se bucură de simpatia și susținerea membrilor de partid, chiar și în filialele pe care presa le consideră ostile lui Bolojan și, paradoxal, unic chiar în istoria noastră recentă, capitalizează o imagine bună și printre membrii altor partide. Comunică eficient, de obicei, de aceea tăcerea lui din aceste zile este îngrijorătoare și stârnește neliniști.

PNL a  propus, la negocieri, reducerea cotei de TVA pentru energie la 9%, pentru a interveni în timp real și eficient la diminuarea șocului pe care îl va crea liberalizarea prețurilor de la 1 iulie. Acestă măsură ar putea reduce presiunea asupra consumatorilor casnici și asupra mediului economic.

De asemenea, liberalii subliniază că recuperarea TVA se face defectuos, lipsesc vreo 8 miliarde, evaziunea explodează, Parlamentul tace, ANAF este amorf. Această sumă reprezintă peste 50% din cât ar fi trebuit încasat și provoacă un dezechilibru financiar uriaș. În aceste condiții, liberalii nu acceptă sub nicio formă introducerea de noi taxe sau mărirea  taxelor existente. (vals)

În tot acest timp, Comisia Europeană cere României un plan de măsuri viabile, eficiente, ancorate în realitate. Comisia de negociatori ai României ar trebui să prezinte la Bruxelles, în 20 iunie, un program de guvernare asumat în Parlament, nu doar măsuri butaforice, cosmetizări ale unei realități pe care o resimțim cu toții și care ne impactează viețile negativ. Eu cred că se poate corecta ceea ce e greșit acum, dacă se analizează critic realitatea, cu determinare și cu intenție clară de schimbare. Dacă doar dansăm frumos, dar nesincer, mimând un vals al schimbării, e foarte posibil să ratăm ocazia uriașă pe care această criză o poziționează în fața românilor.