O analiză critică a suprapunerilor în cercetarea românească
„Fabrica” de agenții și institute de stat
Un studiu amplu realizat de parlamentarul USR Claudiu Năsui aduce în atenția publicului un tablou îngrijorător al sistemului de cercetare de stat din România: o rețea vastă și adesea redundantă de 178 de entități, incluzând 113 institute de cercetare, 12 centre, 48 de stațiuni de cercetare, o editură, o revistă și chiar o unitate militară. Această structură gigant, cu sute de ordonatori de credite și mii de angajați, generează costuri semnificative și ridică semne de întrebare majore privind eficiența și transparența utilizării fondurilor publice.
Claudiu Năsui, care de ani de zile încearcă să obțină date complete despre salarizarea acestor instituții, subliniază dificultatea demersului, având în vedere complexitatea organigramelor fiecărei entități, cu structuri de conducere, secretare, șoferi și sedii. „Toți sunt ordonatori oficiali de credite ai statului român. Toate încep mici și ajung să tot crească. Dacă treceți prin listă veți observa că multe institute se intercalează ca domeniu de activitate,” a declarat parlamentarul pe rețelele sociale.
Salarii și venituri multiple: O analiză HotNews.ro
O investigație HotNews.ro pe baza declarațiilor de avere ale șefilor de institute de cercetare relevă o situație financiară confortabilă pentru mulți dintre aceștia. În medie, un director de agenție de cercetare câștigă aproximativ 100.000 de lei net anual, adică între 8.000 și 10.000 de lei lunar. Însă, există cazuri excepționale și, mai ales, situații în care directorii cumulează venituri din mai multe surse publice.
Un exemplu notabil este Mihai Varlam, directorul Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Tehnologii Criogenice și Izotopice, care a declarat un venit anual de 470.174 RON, echivalentul a aproape 40.000 de lei lunar.
Cazul lui Cătălin Zamfir Basarab, directorul Institutului de Cercetare a Calității Vieții, este emblematic pentru cumulul de funcții și indemnizații. Cu un venit anual total de 220.923 lei, acesta a încasat 97.431 lei de la institutul pe care îl conduce, la care se adaugă 74.880 lei indemnizație de merit de la Academia Română, 30.612 lei indemnizație de membru al Academiei Române și 18.000 lei ca membru în Consiliul de Coordonare al Academiei. Soția sa, Elena Zamfir, cercetător în cadrul aceluiași institut, a avut un salariu anual de 92.270 lei și o indemnizație de 74.880 lei de la Academia Română.
Similar, Valeriu Ioan-Franc, directorul Centrului de Informare și Documentare Economică, a declarat venituri cumulate de la mai multe entități: 86.901 lei de la CIDE, 42.300 lei de la Institutul Național De Cercetări Economice Costin C. Kirițescu, două indemnizații de la Academia Română totalizând 117.180 lei (25.512 lei + 74.880 lei), 27.000 lei de la Casa Oamenilor de Știință și 16.716 lei de la Institutul de Studii Financiare.
Nastasiei Belc, director la Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Bioresurse Alimentare, a raportat un salariu de 166.027 lei, completat de 24.804 lei ca membru titular al Academiei de Științe Agricole și Silvice și 56.318 lei ca și conferențiar universitar.
Redundanță și lipsa de eficiență
Lista de 178 de entități de cercetare publicată de Claudiu Năsui relevă o suprapunere considerabilă a domeniilor de activitate. De la institute dedicate „calității vieții” și „științelor politice”, până la o multitudine de stațiuni agricole și institute de cercetare în domenii foarte specifice ale fizicii, chimiei sau biologiei, parlamentarul ridică întrebarea eficienței și a justificării fiecărei structuri în parte, mai ales în contextul actual al discuțiilor despre reducerile bugetare.
Această analiză subliniază o problemă sistemică a administrației publice românești, caracterizată de o proliferare a structurilor birocratice, costuri semnificative și, adesea, lipsă de transparență și responsabilitate în utilizarea banilor publici.
