Industria farmaceutică românească, sub presiune: Un apel la realism și acțiune, nu la optimism nejustificat
În contextul apelurilor la optimism venite dinspre Palatul Cotroceni, Dragoș Damian, CEO al Terapia Cluj și președintele Patronatului Producătorilor Industriali de Medicamente din România, lansează un contraatac acid la adresa percepției publice și a mesajelor oficiale, arătând o realitate sumbră a industriei farmaceutice locale. Într-un articol de opinie publicat de HotNews, Damian demontează ideea că mediul de afaceri românesc se „văicărește” fără motiv, prezentând o listă extinsă de provocări care subminează direct profitabilitatea și sustenabilitatea sectorului strategic al medicamentelor.
Contrar mesajelor de „optimism” promovate de consilierii prezidențiali, Damian subliniază că situația este departe de a fi roză. El evocă o serie de probleme sistemice, de la taxe și contribuții excesive – menționând o „taxă pe cifra de afaceri de 15% și 25%” – la costuri galopante pentru materii prime, care au crescut cu până la 800% post-pandemie. Lanțurile de aprovizionare, critice pentru producția de medicamente, sunt blocate pe perioade extrem de lungi, cu materii prime disponibile la peste șase luni și echipamente industriale la peste 24 de luni.
„Nici o formă de scutiri, stimulente, facilități și ajutoare, deși peste tot în lume este sector economic de importanță strategică care beneficiază de foarte multe forme de ajutor,” reclamă Damian, evidențiind lipsa totală de sprijin guvernamental pentru un domeniu declarat „entitate critică.”
Lista problemelor continuă cu:
- Lipsa personalului calificat și specializat, cu instruirea integrală preluată de companii.
- Prețuri înghețate la medicamente încă din 2016, cu creșteri permise de maximum 14% la produsele sub 25 lei, în ciuda unei inflații cumulate de peste 30% în opt ani.
- 80% din produse vândute la prețuri impuse sub 15 lei pe cutie.
- Investiții de milioane de euro anual în reglementări de calitate și siguranță.
- Termene de încasare a facturilor de 180-240 de zile.
- Taxa de acces pe canalele comerciale de cel puțin 25%.
- Obligația transparentizării tuturor contractelor de sponsorizare.
Cu o notă de amărăciune, Dragoș Damian subliniază că nu există „nici un fel de ajutor de la nici o instituție sau agenție, niciodată,” de la politicieni, diplomația economică sau chiar de la asociații patronale.
Încheind ironic, Damian invită ceilalți oameni de afaceri să nu se mai plângă, sugerând că „poate fi și mai rău” și că soluția ar fi „mai multă muncă.” Discursul său culminează cu o observație tăioasă privind percepția prosperității: „Vinerea trecută, în timp ce toți ochii erau ațintiți la negocierile de la Cotroceni pe marginea pachetului de redresare economică, se făcea în online o coadă de 150.000 de doritori de bilete la concertul Metallica din 2026, bilete care de altfel s-au dat cât ai clipi – și din care probabil o bună parte va apărea la vânzare anul viitor la suprapreț, la negru. Cine spune că românii nu au bani? Fiți optimiști!”
Mesajul lui Dragoș Damian aruncă o lumină critică asupra diferenței dintre retorica oficială și realitatea dură cu care se confruntă un sector vital al economiei românești.
