IONEL CRĂCIUN: Manifestarea puterii în instituțiile statului

Este bine cunoscută, de-a lungul istoriei, atracția oamenilor de a ajunge în poziții de putere și, de asemenea, consecințele negative pe care le poate avea puterea asupra comportamentului uman. De la cele mai vechi civilizații și până în prezent, nenumărate exemple arată cum puterea, odată obținută, tinde să corupă, transformând indivizi cu intenții inițial bune în personaje autoritare, detașate de realitate și, adesea, implicându-se în acte de abuz sau corupție. Această tendință este amplificată în special în instituțiile publice, unde controlul și echilibrul sunt adesea precare

Fenomenul corupției sub influența puterii nu este o noutate. Psihologic, puterea poate activa anumite circuite neuronale asociate cu recompensa și poate reduce capacitatea de empatie. Oamenii aflați în poziții de putere pot dezvolta un sentiment de invulnerabilitate, crezând că regulile nu se aplică și lor. Acest lucru duce la o toleranță crescută față de comportamente lipsite de etică și la o diminuare a conștientizării consecințelor acțiunilor lor.

În cadrul instituțiilor publice, unde mizele sunt adesea mari și vizibilitatea acțiunilor individuale poate fi redusă, terenul este fertil pentru abuzuri. Deciziile luate de conducerile instituțiilor și de către  funcționarii publici afectează direct viețile cetățenilor ba chiar a propriilor angajați valoroși care devin frustrați  în urma unor abuzuri în serviciu ale conducerii instuțiilor sau în urma lipsei valorizării sau a unei valorizări deteriorate a acestora.  Pe de altă parte, o putere necontrolată poate duce la favoritisme, deturnare de fonduri, trafic de influență și, în general, la un serviciu public disfuncțional.

Mecanismele corupției în instituțiile publice

1. Lipsa de transparență și răspundere: Atunci când procesele decizionale sunt opace, iar responsabilitatea este diluată, este mult mai ușor pentru indivizi să opereze în umbră. Fără un control strict și fără obligația de a justifica fiecare acțiune, abuzurile devin regulă, nu excepție.
2. Imunitatea și lipsa consecințelor: Când unii funcționari publici de rang înalt se bucură de o formă de imunitate, aceasta îi face să se simtă de neatins. Trebuie evitate astfel de cazuri numai printr-un control eficient si periodic. Dacă nu există teama de consecințe reale și rapide pentru actele de corupție, motivația de a respecta legea scade drastic.
3. Cultura organizațională: În instituțiile unde corupția devine o normă, noii veniți sunt adesea forțați să se conformeze pentru a supraviețui sau pentru a avansa. Această cultură toxică se perpetuează și se extinde, transformând sistemul într-un organism bolnav, greu de vindecat.
4. Controlul resurselor: De la alocarea fondurilor publice la atribuirea contractelor sau numirile în funcții, puterea de a controla resurse semnificative este o sursă majoră de tentație. Cel care decide distribuția poate cere „tribut” sau poate favoriza interese personale ori de grup.

Lupta împotriva corupției: o provocare continuă

Combaterea corupției necesită un efort concertat și sistemic. Nu este suficient să înlocuim anumite persoane, mai ales cele din conducerea instituțiilor, este nevoie de o reformă structurală profundă. Câteva direcții esențiale, pot fii:

• Transparență radicală: Fiecare decizie, fiecare alocare de fonduri, fiecare contract public ar trebui să fie accesibile publicului. Tehnologia modernă oferă instrumente excelente pentru acest lucru. Publicarea proactivă și într-un format ușor de utilizat a tuturor informațiilor relevante despre activitatea publică: bugete detaliate, cheltuieli, achiziții publice, contracte, salarii ale funcționarilor, declarații de avere și de interese. Asta include și procesele decizionale, de la inițierea unui proiect până la implementarea lui.
• Digitalizarea serviciilor publice: Automatizarea proceselor și a interacțiunilor dintre cetățeni/firme și funcționari reduce drastic oportunitățile de contact direct, unde se pot naște presiuni sau solicitări de mită. Platformele online pentru depunerea documentelor, plata taxelor sau obținerea avizelor elimină birocrația și discreția individuală.

• Responsabilitate reală și consecințe rapide: Instituțiile de aplicare a legii trebuie să fie independente și să acționeze prompt și ferm împotriva corupției, indiferent de statutul social sau politic al persoanei implicate. Este crucial ca actele de corupție să fie descoperite și pedepsite prompt și exemplar. Funcționarii publici trebuie să știe că orice abatere va atrage consecințe serioase, indiferent de poziția lor.
• Independența și resursele instituțiilor anticorupție: Organismele însărcinate cu prevenirea și combaterea corupției (DNA, ANI, Curtea de Conturi etc.) trebuie să fie complet independente politic, să beneficieze de resurse umane și financiare adecvate pentru a-și îndeplini mandatul și să execute controlul și verificarea periodic și cu simț de răspundere.

• Educație și etică publică: Este crucial să se investească în formarea etică a funcționarilor publici și în promovarea unei culturi a integrității. Programe de educație civică, începând chiar din școli, care să sublinieze impactul negativ al corupției asupra societății și să cultive valorile integrității și responsabilității.Reducerea birocrației și a numărului de documente necesare pentru interacțiunile cu instituțiile publice diminuează oportunitățile de a cere și de a oferi mită pentru „simplificarea” sau „accelerarea” proceselor.
• Monitorizare civică: Încurajarea și susținerea organizațiilor non-guvernamentale și a presei de investigație în monitorizarea activității publice și semnalarea neregulilor. Cetățenii  și presa trebuie să fie încurajați să-și exercite rolul de „câini de pază” ai democrației.

O presă liberă și o societate civilă activă sunt esențiale pentru a monitoriza puterea și a semnala abuzurile. Reforme instituționale: Este nevoie de un sistem de control și echilibru solid, cu instituții puternice și independente, care să poată verifica puterea executivă și legislativă.

Lupta împotriva corupției în instituțiile publice este o provocare complexă, care necesită o abordare multi-fațetată. Dincolo de sancționarea actelor de corupție, este esențial să se acționeze preventiv, pentru a reduce chiar tentația de a recurge la astfel de practici, iar poate cele  mai eficiente  practici sunt meritocrația și profesionalismul. Cum se poate face asta?

Iată câteva măsuri considerate printre cele mai eficiente în acest sens:

• Recrutare și promovare bazate pe merit: Eliminarea influenței politice și a nepotismului în angajări și promovări. Un sistem bazat exclusiv pe competență, integritate și performanță reduce tentația de a obține posturi prin mijloace ilegale.
• Salarii competitive și condiții de muncă decente: Un nivel de salarizare adecvat și condiții de muncă care oferă stabilitate și recunoaștere pot diminua presiunile financiare și tentația de a căuta „venituri suplimentare” ilicite.
• Coduri de conduită și etică: Implementarea și monitorizarea respectării unor coduri de etică clare, cu instruire periodică și sancțiuni pentru nerespectare, ajută la formarea unei culturi organizaționale bazate pe integritate.

În concluzie, puterea în instituțiile publice este o monedă cu două fețe: pe de o parte, este esențială pentru buna guvernare și pentru serviciul public, pe de altă parte, este o sursă constantă de tentație pentru corupție. Misiunea  noii conduceri a țării dar și a noastră, ca cetățeni și ca societate, este să construim un cadru în care puterea să fie exercitată cu responsabilitate și integritate, pentru binele comun, nu pentru interese personale, politice sau de grup. Doar așa putem spera la o societate mai justă și mai prosperă.