UE își întărește apărarea împotriva manipulării online
Parlamentul European a aprobat la Strasbourg recomandările privind consolidarea Scutului european pentru democrație, un mecanism destinat combaterii interferențelor străine, manipulării informaționale și atacurilor asupra proceselor electorale. România este unul dintre exemplele invocate în dezbatere, în special în legătură cu alegerile prezidențiale din 2024 și activitatea de pe TikTok.
Parlamentul European solicită Comisiei Europene să consolideze instrumentele prin care Uniunea Europeană poate identifica și contracara operațiunile de influență și manipulare online.
Recomandările provin din activitatea Comisiei speciale pentru Scutul european pentru democrație (EUDS), iar printre măsurile propuse se numără întărirea Centrului european pentru reziliență democratică, exerciții comune pentru situații de criză electorală și aplicarea mai fermă a legislației europene în cazul platformelor digitale.
Un centru european cu atribuții mai clare
Centrul european pentru reziliență democratică și-a început activitatea la 24 februarie 2026 și are rolul de a reuni informații și expertiză provenite din statele membre și instituțiile europene.
Parlamentarii europeni consideră însă că acesta ar trebui să primească un mandat juridic mai bine definit, un buget propriu și capacitatea de a sprijini concret statele membre atunci când sunt identificate operațiuni de manipulare informațională sau interferență străină.
Printre recomandări se află și organizarea unor exerciții comune pentru scenarii în care infrastructura electorală este vizată de atacuri cibernetice. Eurodeputații susțin, de asemenea, tratarea infrastructurii electorale ca infrastructură critică și înăsprirea sancțiunilor împotriva actorilor care facilitează operațiuni coordonate de dezinformare.
Raportul fusese aprobat anterior în comisia specială cu 20 de voturi pentru, nouă împotrivă și două abțineri.
Președinta Parlamentului European, Roberta Metsola, a subliniat după vot că amenințările actuale nu se limitează la infrastructura tehnică, ci vizează și societățile, instituțiile și cetățenii. Ea a indicat presa liberă, transparența și educația digitală drept elemente importante ale rezilienței democratice.
Raportorul Tomas Tobé a susținut că protejarea democrației trebuie privită tot mai mult ca o componentă a securității europene. Rusia este indicată în document drept principalul actor extern, în timp ce raportul menționează și amenințări asociate Belarusului, Chinei, Iranului și Coreei de Nord.
România, exemplu în dezbaterea europeană
România a fost menționată în mod repetat în discuțiile de la Strasbourg, în contextul alegerilor prezidențiale din 2024 și al acuzațiilor privind utilizarea unor rețele online pentru influențarea electoratului.
Raportul solicită Comisiei Europene să finalizeze cât mai rapid investigația privind TikTok și presupusele interferențe legate de scrutinul prezidențial din România.
Nathalie Loiseau, președinta Comisiei EUDS, a argumentat că eventualele informații privind modificări ale algoritmilor sau comportamente neautentice nu ar trebui să rămână doar în dialogul dintre Comisie și companiile tehnologice. În opinia sa, rezultatele investigațiilor trebuie să fie făcute publice.
Întrebat ce ar fi putut face noul Centru european pentru reziliență democratică în noiembrie 2024, Tomas Tobé a indicat identificarea timpurie a rețelelor coordonate și schimbul rapid de informații între autorități.
Eurodeputatul a făcut referire la aproximativ 170.000 de conturi false de pe TikTok, prezentate ca exemplu al amplorii pe care o pot avea astfel de operațiuni. În viziunea sa, identificarea rapidă a rețelelor neautentice ar permite autorităților și platformelor să intervină înainte ca acestea să atingă o amploare semnificativă.
Dîncu: „Problema este guvernarea algoritmilor”
Europarlamentarul român Vasile Dîncu, vicepreședinte al Comisiei EUDS, a pus accentul pe modul în care algoritmii platformelor pot amplifica anumite tipuri de conținut.
El a vorbit despre necesitatea unei forme de „guvernare a algoritmilor”, argumentând că mecanismele tehnice utilizate de platformele sociale nu sunt neutre atunci când determină ce conținut ajunge la un public foarte larg.
În acest context, Dîncu a indicat mesajele polarizante, extreme sau puternic emoționale, care pot beneficia de o amplificare rapidă.
Eurodeputatul a sugerat chiar existența unor mecanisme de „frânare” a amplificării algoritmice în situații extreme, făcând o comparație conceptuală cu mecanismele de suspendare temporară utilizate pe piețele financiare în perioade de volatilitate ridicată.
O asemenea măsură nu reprezintă însă, în prezent, o regulă europeană aflată în vigoare. Ea face parte din direcția de reflecție legislativă susținută în cadrul dezbaterii privind Scutul european pentru democrație.
Terheș: riscul este ca lupta împotriva dezinformării să ducă la cenzură
Raportul nu beneficiază de sprijin unanim în Parlamentul European.
Eurodeputatul Cristian Terheș a susținut că este necesară combaterea războiului hibrid și a interferențelor externe, însă a criticat forma actuală a documentului, pe care o consideră „extrem de ideologizată”.
Terheș a avertizat că anumite mecanisme europene ar putea fi transformate în instrumente de cenzură a conținutului online și a susținut necesitatea unor garanții mai puternice pentru libertatea de exprimare.
În ceea ce privește România, acesta a cerut ca autoritățile române să ofere explicații complete cu privire la anularea procesului electoral din 2024 și să publice datele care au stat la baza deciziilor adoptate.
Eurodeputatul a susținut separat un raport privind amenințările hibride, despre care afirmă că abordează mai echilibrat fenomene precum războiul cognitiv și operațiunile informaționale.
Opoziție din partea grupurilor eurosceptice
Criticile față de Scutul european pentru democrație nu se limitează la eurodeputații români.
Grupul Patrioți pentru Europa a contestat încă din etapa dezbaterilor din comisie amploarea atribuțiilor propuse pentru noile mecanisme europene.
Reprezentanții grupului susțin că apărarea alegerilor și a instituțiilor împotriva interferențelor externe este necesară, dar avertizează că atribuirea unui rol important unor actori nealeși, organizații de fact-checking sau ONG-uri finanțate din fonduri europene poate genera probleme privind imparțialitatea.
Una dintre principalele controverse privește definițiile unor termeni precum „dezinformare” și „conținut dăunător”. Criticii consideră că formulările prea largi ar putea permite, în anumite situații, restrângerea dezbaterii politice legitime.
De cealaltă parte, susținătorii raportului fac o distincție între exprimarea unei opinii și operațiunile coordonate de influență. Tomas Tobé a argumentat că rețelele de boți și operațiunile organizate din exterior nu pot fi tratate în același mod ca exprimarea obișnuită a libertății de exprimare.
Ce se schimbă după vot?
Votul Parlamentului European nu introduce automat noi reguli pentru platformele sociale și nu înseamnă că instituțiile europene pot suspenda imediat conturi sau interveni direct în campanii electorale naționale.
Rezoluția crește însă presiunea politică asupra Comisiei Europene pentru dezvoltarea unor instrumente mai clare și, acolo unde este necesar, a unor noi acte legislative.
Modelul propus presupune mai multe etape: identificarea timpurie a unei operațiuni de manipulare, schimbul rapid de informații între state și instituțiile europene, avertizarea autorităților și a publicului, aplicarea legislației deja existente — inclusiv Digital Services Act — și, în cazurile justificate, sancționarea actorilor implicați.
Pentru România, dezbaterea are o importanță aparte. Experiența alegerilor prezidențiale din 2024 este folosită la nivel european ca argument pentru necesitatea unor mecanisme capabile să detecteze mai rapid campaniile coordonate de influență online.
În același timp, controversa privind limitele acestor mecanisme rămâne deschisă: cum poate Uniunea Europeană să combată manipularea și interferența străină fără ca instrumentele create pentru protejarea democrației să afecteze libertatea de exprimare?
Aceasta este una dintre principalele întrebări care vor însoți implementarea viitoare a Scutului european pentru democrație.
Surse:
