Demnitate versus Mândrie: O lecție de la Istanbul pentru România
Rezultatul primului tur al alegerilor prezidențiale a plasat România în fața unei bifurcații cruciale. Între un candidat izolaționist, purtătorul unui discurs populist bazat pe mândrie națională, și un candidat centrist, pro-european, se conturează nu doar o competiție electorală, ci o confruntare între două viziuni asupra viitorului națiunii. În acest context, analiza cercetătoarei Mihaela Herbel, care propune demnitatea ca antidot la mândria populistă, devine esențială.
Herbel, cu o vastă experiență în relații internaționale, ne reamintește că miza acestor alegeri depășește granițele României, având implicații regionale și chiar globale. Într-o regiune marcată de tendințe autocratice, succesul forțelor centriste în România ar putea reprezenta un punct de cotitură, un semnal de speranță pentru democrațiile fragile din vecinătate.
Argumentul central al lui Herbel este că forțele pro-europene trebuie să evite capcana demofobiei, teama de votul popular, și să construiască un discurs alternativ bazat pe demnitate, nu pe mândrie. Această distincție, inspirată de scriitoarea turcă Ece Temelkuran, este crucială. Mândria, alimentată de discursul populist, divizează și exclude, în timp ce demnitatea unește și include, fără a-i umili pe ceilalți.
Experta atrage atenția asupra mecanismelor prin care populismul își consolidează succesul electoral: dihotomia simplificatoare „noi” versus „ei”, reactivarea tradițiilor naționaliste și politizarea unor teme sensibile, cum ar fi politica externă. În acest context, anti-populismul, cu riscul său de a aluneca în demofobie, se dovedește ineficient, adâncind clivajul dintre elite și popor.
Aici intervine lecția oferită de exemplul Istanbulului. În 2019, Ekrem İmamoğlu, actualul primar încarcerat al orașului, a reușit să învingă populismul polarizant al regimului Erdoğan prin promovarea unui concept inovator: „iubirea radicală”. Această strategie, bazată pe ascultare, respect și concentrarea asupra problemelor concrete ale cetățenilor, a demonstrat că emoțiile pozitive, precum demnitatea și iubirea, pot contracara eficient mândria naționalistă.
Herbel ne îndeamnă să învățăm din această experiență. Într-o Românie divizată, unde europenismul nu mai reprezintă un factor mobilizator suficient, forțele centriste trebuie să reumanizeze politica, să reconfigureze terenul de joc. Nu rațiune versus emoție, ci demnitate versus mândrie.
În acest context, strategia candidatului reformist ar trebui să se bazeze pe trei principii: o emoție puternică, capabilă să contrabalanseze mândria populistă (demnitatea sau iubirea), evitarea atacurilor la adresa candidatului populist și construirea de punți, om cu om, între cele două Românii reformiste și către electoratul partidelor tradiționale.
Așadar, ne aflăm într-un moment de răscruce. Populismul exploatează mândria națională, oferind soluții iluzorii. Însă acest impas reprezintă și o oportunitate pentru centrismul românesc de a recupera demnitatea națională, nu ca slogan, ci ca promisiune concretă de incluziune, respect și bună guvernare. Lecția de la Istanbul ne arată că speranța politică nu se naște din opoziția față de populism, ci din capacitatea de a reconstrui încrederea în cetățenia democratică prin emoții precum iubirea și demnitatea.
Pe 18 mai, electoratul român va alege între mândria care ne separă și demnitatea care ne unește, între un viitor dominat de frică și resentiment și unul întemeiat pe respect și speranță. Această alegere nu este doar despre politică, ci despre cine suntem ca națiune și ce vrem să devenim.
Sursa..hotnews.ro
