Retragerea unui portavion american din Pacific ridică semne de întrebare
Războiul SUA cu Iranul pune presiune tot mai mare asupra flotei americane de portavioane, iar redistribuirea unor nave din Pacific către Orientul Mijlociu alimentează temerile privind reducerea temporară a prezenței militare americane în Asia-Pacific.
USS George Washington urmează să părăsească Pacificul și să înlocuiască USS Abraham Lincoln în Orientul Mijlociu. Potrivit Associated Press, Lincoln și-a prelungit misiunea inițial programată să se încheie în luna mai, în contextul operațiunilor americane împotriva Iranului.
Plecarea Washington lasă pentru o perioadă Pacificul de Vest fără unul dintre principalele simboluri ale puterii navale americane.
Beijingul urmărește cu atenție repoziționarea SUA
Absența unui portavion american nu înseamnă că Statele Unite își abandonează aliații asiatici și nici că Beijingul ar avea automat o oportunitate de a lansa o operațiune împotriva Taiwanului.
Analiștii avertizează însă că situația poate fi exploatată de China pentru a transmite un mesaj politic și militar statelor din regiune.
Greg Poling, de la Center for Strategic and International Studies, consideră că implicarea prelungită a Washingtonului în Orientul Mijlociu contrazice parțial obiectivul declarat anterior de a acorda Pacificului o prioritate strategică mai mare.
În același timp, Beijingul poate încerca să demonstreze că SUA sunt prea dispersate pentru a menține permanent o prezență militară dominantă în toate zonele de interes.
Taiwanul rămâne principalul punct de tensiune
China revendică Taiwanul și nu a exclus folosirea forței pentru atingerea obiectivului de reunificare. Statele Unite mențin o politică de descurajare și au consolidat în ultimele decenii relațiile de securitate cu mai multe state din regiune.
O reducere temporară a prezenței portavioanelor americane nu schimbă fundamental raportul de forțe, însă poate fi folosită de Beijing în propria strategie de comunicare.
Bryan Clark, analist în domeniul apărării, apreciază că China ar putea utiliza situația pentru a convinge state precum Japonia, Filipine și Indonezia că influența americană în Pacificul de Vest este în scădere.
Mesajul urmărit de Beijing ar fi mai degrabă unul de influență decât o pregătire imediată pentru o invazie a Taiwanului.
China își intensifică activitatea militară
În paralel cu repoziționarea unor nave americane, China își menține activitatea militară în regiune.
Forțele chineze au desfășurat exerciții navale cu Indonezia și au organizat recent activități militare în apropierea bancului de nisip Scarborough din Marea Chinei de Sud, teritoriu disputat de Beijing și Manila.
Tensiunile sunt ridicate și în relația cu Japonia. Un distrugător chinez dotat cu rachete ghidate a desfășurat un exercițiu cu foc real în apropierea insulei Okinotori, revendicată de Japonia.
În acest context, aliații Washingtonului urmăresc cu atenție durata și amploarea redistribuirii navelor americane.
SUA încearcă să-și liniștească aliații
Washingtonul transmite că angajamentul față de regiunea Indo-Pacifică rămâne ferm.
Amiralul Frank Bradley, șeful Comandamentului pentru Operații Speciale al SUA, s-a întâlnit la Manila cu oficiali filipinezi și a discutat despre extinderea exercițiilor comune și consolidarea cooperării militare dintre cele două țări.
Japonia este, de asemenea, un aliat central pentru strategia americană în Asia-Pacific.
Totuși, pentru aliații regionali, problema nu este doar numărul de nave americane disponibile la un anumit moment, ci capacitatea Washingtonului de a menține o prezență militară credibilă pe termen lung.
Portavioanele americane sunt deja suprasolicitate
Presiunea asupra flotei este accentuată de durata neobișnuit de mare a unor misiuni.
USS Abraham Lincoln a petrecut peste 240 de zile consecutiv pe mare, iar prelungirea misiunii a generat preocupări privind oboseala echipajului și necesitatea unor perioade suficiente pentru întreținere și recuperare.
USS Gerald R. Ford a revenit, la rândul său, după o misiune de aproximativ 11 luni, una dintre cele mai lungi perioade de desfășurare pentru un portavion american din ultimele decenii.
Specialiștii avertizează că asemenea misiuni pun presiune atât asupra personalului, cât și asupra navelor, care trebuie să intre periodic în programe complexe de mentenanță.
Marina americană caută alternative
Statele Unite au 11 portavioane, dar acest număr nu înseamnă că toate pot fi utilizate simultan. Navele trebuie să treacă prin perioade de întreținere, pregătire și rotație a echipajelor.
O eventuală deplasare a USS Theodore Roosevelt către Orientul Mijlociu ar putea permite revenirea USS George Washington în Pacific, reducând astfel perioada în care regiunea ar avea o prezență limitată a portavioanelor americane.
Problema este însă structurală: numărul de nave disponibile trebuie raportat la durata misiunilor și la capacitatea șantierelor navale americane de a efectua lucrările de mentenanță.
Sunt portavioanele prea vulnerabile pentru războiul modern?
Dezbaterea merge însă mai departe. Anumiți experți pun sub semnul întrebării rolul pe care portavioanele gigantice îl vor avea într-un eventual conflict cu China.
Dronele, rachetele cu rază lungă de acțiune și sistemele moderne de supraveghere pot face dificilă operarea în apropierea unui adversar dotat cu arme sofisticate.
Michael Swaine, de la Quincy Institute, consideră că navele mai mici, submarinele și alte platforme distribuite ar putea avea un rol tot mai important într-un conflict modern.
Și în interiorul Marinei americane există discuții privind reducerea dependenței de marile portavioane și dezvoltarea unor forțe navale mai dispersate.
China poate profita, dar situația nu înseamnă retragerea SUA din Pacific
Pentru Beijing, actuala situație oferă o oportunitate de propagandă și de testare a reacției aliaților americani. Totuși, reducerea temporară a numărului de portavioane din Pacific nu echivalează cu retragerea strategică a Statelor Unite din regiune.
Washingtonul dispune în continuare de baze militare, aviație, submarine, nave de suprafață, sisteme de rachete și alianțe regionale puternice.
Miza reală este dacă SUA vor putea menține simultan un nivel ridicat de descurajare în Indo-Pacific și operațiuni militare de amploare în Orientul Mijlociu fără să își suprasolicite flota.
