Problema tichetelor de masă pentru angajații din sistemul energetic național, ai Complexului Energetic Oltenia, a devenit stringentă deoarece condițiile grele de muncă impun ca masa pentru mineri și energeticieni să nu fie eliminată din pachetele  salariale. Această problemă s-a rezolvat simplu, prin înaintarea unui proiect de Memorandum întocmit de ministerul de resort către Guvern, spre a fi aprobat. După ce este inițiat de Ministerul Energiei și este supus procedurii obligatoriu legală de transparență decizională, minim 10 zile pe site-ul  ministerului, proiectul de Memorandum se avizează pe circuitul intern al ministerului. Apoi, este trecut prin circuitul extern al ministerelor implicate, ultimele avize fiind de la Ministerul Finanțelor și Ministerul Justiției. Memorandumul este inclus, ulterior, pe ordinea de zi a ședinței de Guvern și este aprobat, urmând să intre în vigoare după publicarea în Monitorul Oficial. Este un mecanism simplu, legal, transparent, care elimină erorile de formă și fond ale oricărui act normativ emis de Guvernul României. Nimic altceva nu mai este necesar!

Totuși, un politician local, parlamentar de Gorj, afirma recent pe rețelele de socializare, însoțindu-și mesajul de fotografii publice, că intervenția sa la nivelul executivului ar fi contribuit la rezolvarea problemei: aceea a tichetelor de masă!

CITEȘTE ȘI: Reforma nu este emoție. Este ecuație

Ca om format în spiritul liberalismului autentic, cred într-un stat în care instituțiile sunt mai puternice decât persoanele și în care regula nu este înlocuită de influență. Liberalismul nu înseamnă proximitate față de putere, ci limitarea ei prin lege, procedură și responsabilitate. Liberalismul economic are la bază, pe lângă libertatea activităților economice și o intervenție a statului cât mai mică. Iar, într-un stat de drept funcțional, viitorul unei companii strategice nu depinde de intervenții personale, nici de fotografii în proximitatea unor oameni politici și nici de sugestia că lucrurile se mișcă pentru că cineva „a fost acolo”. Viitorul unei companii depinde doar de proceduri, de documente corecte și de instituții care își asumă responsabilitatea până la capăt și care respectă Planul de restructurare negociat cu Comisia Europeană pe care România l-a asumat prin lege.

Orice altă percepție transmite un mesaj periculos: Acela că mecanismul instituțional nu este suficient. Iar când oamenii, când încep să creadă asta, încrederea începe să dispară.

Există un moment în care trebuie să privim realitatea fără filtre și fără a ne face iluzii. Un moment în care trebuie să ne întrebăm: – Statul în care trăim funcționează prin forța instituțiilor sau prin proximitatea față de putere? Aceasta nu este o întrebare retorică, ci una care definește viitorul unei regiuni și al unui județ.

CITEȘTE ȘI: Hoția modernă fără cagula, are sacou și vorbește despre dezvoltare

Complexul Energetic Oltenia nu este doar o simplă companie națională. Este coloana vertebrală economică a Gorjului și una dintre sursele de energie în bandă, care asigură stabilitatea și buna funcționare a sistemului energetic național al României. În jurul său există un ecosistem economic și social format din societăți comerciale, familii și comunități locale asamblate într-un echilibru social, deja firav, care nu poate fi tratat ca un simplu subiect de comunicare publică.

De-a lungul anilor, în județul Gorj, datele publice disponibile în sistemele electronice publice de achiziții, au arătat existența unui număr semnificativ de contracte finanțate din bani publici pentru lucrări de infrastructură, pe care firme asociate cu persoane implicate în viața politică au derulat contracte cu autorități locale. Aceste realități au fost analizate și discutate nu doar în spațiul administrativ, ci și în cel jurnalistic prin investigații realizate de instituții media naționale, precum Pro TV în, „Afaceriști în funcții publice” – un reportaj realizat de echipa„ România, te iubesc”, aici: https://www.youtube.com/watch?v=0Pz0wGJyrcE .

Aceste investigații nu au făcut altceva decât să aducă în atenția publicului o întrebare legitimă: – Cât de puternică este, în percepția colectivă, legătura dintre resursa publică și proximitatea politică?

CITEȘTE ȘI: De la exigență la compromis, o tranziție periculoasă

Dincolo de orice interpretare individuală, efectul acestor situații a fost acela că a creat în societate o suspiciune persistentă că uneori accesul și influența pot părea la fel de importante ca procedura. Ceea ce e un lucru grav și aceasta este, de fapt, problema reală: „percepția că mecanismul ar putea depinde de persoane, nu exclusiv de reguli”. Pentru că, într-un stat de drept, instituțiile trebuie să fie, nu doar necesare, ci și suficiente.

Complexul Energetic Oltenia nu are nevoie de confirmări indirecte și nici de validare prin asociere. Are nevoie de decizii oficiale, clare, asumate transparent și predictibil. Oamenii care lucrează în această companie nu își leagă viitorul de simboluri, ci de stabilitate. Iar stabilitatea nu vine din imagine, ci din funcționare.

Statul nu este o construcție personală. Nu este suma relațiilor individuale. Este suma regulilor care trebuie să funcționeze indiferent de cine se află temporar în apropierea deciziei.

Aceasta este diferența dintre un stat puternic și un stat vulnerabil.

CITEȘTE ȘI: Brâncuși evacuat chiar din orașul său

Într-un stat puternic, instituțiile funcționează independent de persoane. Într-un stat  vulnerabil apare percepția că persoanele sunt cele care fac instituțiile să funcționeze. Această percepție, odată ce s-a instalat, erodează încrederea mai profund decât orice criză economică și produce efecte din ce în ce mai grave în societate care merg până la discriminări grave și segregare socială. Pentru că încrederea este fundamentul invizibil al oricărei construcții instituționale.

Nu poți cere oamenilor să creadă în reguli, dacă mesajul public sugerează că rezultatul depinde de intervenții. Nici nu poți construi stabilitate pe impresia fragilității mecanismului și nici viitorul pe ideea că prezentul depinde de proximitate.

Iar România nu duce lipsă de instituții. România duce lipsă de încredere în funcționarea lor consecventă. Această încredere nu se construiește prin declarații, nici prin fotografii și nici prin percepția influenței. Se construiește prin consecvență, predictibilitate, prin respectarea regulilor, chiar și atunci când nimeni nu privește.

Complexul Energetic Oltenia nu are nevoie de „salvatori”. Are nevoie de instituții care funcționează. Iar Gorjul nu are nevoie de dependențe și nici percepția că influența ar putea deveni o sui-generis pârghie de exercitarea puterii în stat, ci de certitudinea stabilității.

Liberalismul autentic nu cere intervenții. Cere instituții care funcționează. Iar atunci când mecanismul este suficient, încrederea devine posibilă.