Avocat PRALEA ANDREI-De la proces echitabil la sistem închis !!!

Când procurorul a fost definit ca magistrat iar avocatul a rămas un actor exterior sistemului s a produs ruptura fundamentală a justiției moderne. Din acel moment acuzarea nu a mai fost doar o parte în proces ci a devenit parte cu statut privilegiat cu acces informal la judecător cu o proximitate instituțională care apărării îi este interzisă. Nu este o problemă de oameni ci de arhitectură de sistem

Codul de procedură penală proclamă frumos că procurorul trebuie să afle adevărul și să administreze probe atât în favoarea cât și în defavoarea inculpatului. În realitate acest principiu rămâne mai degrabă o formulă de legitimizare teoretică. Procurorul este evaluat prin trimiteri în judecată prin condamnări prin fermitate nu prin echilibru. Un procuror care caută activ probe exculpatorii este perceput ca slab iar cariera nu se construiește pe clasări corecte ci pe dosare grele

În plus natura umană nu poate fi ignorată. Cine începe o anchetă cine formulează o acuzație cine investește autoritate și timp va fi inevitabil tentat să confirme ipoteza inițială. A cere aceluiași actor să fie investigator acuzator și garant al drepturilor inculpatului este o ficțiune juridică frumoasă dar ineficientă. Iar când procurorul știe că judecătorul va valida sau corecta mai târziu lipsa de echilibru devine structurală pentru că ceea ce nu ajunge în dosar nu mai există

Avocatul nu are acces la mijloace coercitive nu poate obliga martori nu poate dispune expertize din oficiu în faza de urmărire penală. Dacă procurorul nu administrează probele favorabile acestea de cele mai multe ori nu vor fi administrate deloc. Procesul începe astfel dezechilibrat iar sala de judecată nu mai repară ci doar confirmă

Adevărata reformă nu este slăbirea procurorului ci clarificarea rolului său. Procurorul trebuie să fie parte egală cu avocatul nu magistrat în sensul actual. Judecătorul trebuie să fie singurul magistrat singurul arbitru singurul garant al imparțialității. Egalitate de statut egalitate de restricții egalitate de distanță față de instanță. Diferența să fie doar de rol unul acuză în numele statului celălalt apără în numele individului

Justiția nu trebuie doar să fie corectă ci să pară corectă. Atât timp cât una dintre părți este percepută ca aparținând sistemului iar cealaltă ca fiind tolerată în el nu putem vorbi de proces echitabil ci de un mecanism închis care își confirmă propriile concluzii. Aici începe neîncrederea publică și tot aici poate începe repararea ei.