Într-o simplă plimbare pe străzile orașului, e imposibil să nu observi lumina hipnotică a sălilor de jocuri. Le găsești peste tot, pe bulevardele principale, la colțurile cartierelor, uneori chiar lângă școli, acolo unde elevii ar trebui să fie protejați.  Odată cu lăsarea serii, aceste spații se transformă în capcane luminoase pentru cei mai vulnerabili. Promisiunea unor câștiguri rapide, a fericirii ușoare și scăparea de grijile zilnice atrag tot mai mulți tineri. Acolo, între aceste promisiuni și ecoul monedelor care cad se ascund povești de suferință, pierderi și rușine, pentru că în spatele acelor uși nu se află doar distracție, ci un risc real de dependență, o realitate dureroasă a unor  oameni. O rotire la aparate, un pariu sportiv, un joc online și, fără să-și dea seama, omul cade într-o spirală care îi consumă viața, familia și sănătatea mintală.

CITEȘTE ȘI: Nevroza și omul modern – o oglindă a societății românești de astăzi

Sunt medic psihiatru și văd tot mai frecvent oameni pentru care jocurile de noroc au devenit mai mult decât o tentație, au devenit o boală, o formă de singurătate, o fugă din realitate. Iar cea mai mare dramă nu este pierderea banilor, ci pierderea sinelui.

Jocurile de noroc: mai mult decât un hobby

Jocurile de noroc nu sunt un simplu hobby, ci o dependență, o boală psihiatrică recunoscută, la fel de gravă ca alcoolismul sau consumul de droguri, cu consecințe psihologice, sociale și financiare grave. Iar numărul celor afectați crește alarmant.

Ce spun statisticile și literatura de specialitate

Potrivit datelor oficiale, aproximativ 15% dintre români, adică aproape 2,4 milioane de persoane, au încercat jocurile de noroc cel puțin o dată în viață. Dintre aceștia, peste 100.000 au ajuns să dezvolte o dependență serioasă, transformând ceea ce ar fi trebuit să fie un simplu divertisment într-o problemă gravă de sănătate publică.

CITEȘTE ȘI: Bătrânețea între memorie și demnitate: reflecții asupra fragilității umane

Dependența de jocuri de noroc este recunoscută de Organizația Mondială a Sănătății ca o tulburare de control al impulsurilor. Cu alte cuvinte, persoana afectată nu mai reușește să-și stăpânească dorința de a juca, chiar dacă știe că acest comportament îi face rău.

Jocurile de noroc patologice sunt o dependență recunoscută oficial în Manualul de diagnostic și statistică al tulburărilor mintale, ediția a IV-a (DSM-IV) ca tulburări de control a impulsurilor, caracterizate prin pierderea controlului, minciuni, urmărirea pierderilor și acte ilegale. Afecțiunea a fost reclasificată în categoria „tulburărilor legate de substanțe și dependență” în DSM-V, în 2013.

Tulburarea de jocuri de noroc a fost reclasificată și de OMS în ICD-11, (a unsprezecea revizuire a Clasificării Internaționale a Bolilor), în categoria „Tulburări legate de consumul de substanțe și comportamente adictive”. Această schimbare se bazează pe studiile care au demonstrat asemănări semnificative între dependența de jocuri și dependențele de substanțe, atât la nivel fenomenologic și neurobiologic, cât și genetic, precum și în ceea ce privește răspunsul la tratament.

Din punct de vedere al creierului, mecanismul este foarte asemănător cu cel care apare în cazul consumului de droguri sau alcool. Jocurile declanșează eliberarea de dopamină, substanța care produce senzația de plăcere și entuziasm. Fiecare „rotire” sau pariu câștigător oferă o scurtă explozie de satisfacție, pe care creierul începe să o caute tot mai des. Astfel, jocul nu mai este despre bani, ci despre urmărirea acelei stări de euforie, chiar și atunci când pierderile devin dureroase. Apar distorsiunile cognitive :„Doar încă o dată și o să câștig tot ce am pierdut.”, „Nu e mare lucru, doar câteva pariuri mici, pot să mă opresc oricând.” „Trebuie să recuperez banii pierduți, altfel totul a fost în zadar.”

Un alt mecanism psihologic esențial este iluzia controlului. Mulți jucători ajung să creadă că pot influența rezultatul prin anumite strategii, gesturi sau ritualuri, deși totul ține exclusiv de noroc. La fel de periculoase sunt și așa-numitele „aproape câștiguri”, momentele în care rezultatul este foarte aproape de cel dorit. În loc să descurajeze, aceste situații alimentează speranța și mențin persoana prinsă în cercul vicios al jocului: speranță, frustrare, și din nou speranță. Și din nou… probleme în gândire: „Când câștig, mă simt viu; nu contează ce pierd după aceea.”, „Nu am o problemă, doar că uneori norocul nu e de partea mea.”

CITEȘTE ȘI: Ziua Mondială Alzheimer: boala care fură memoria, între știință, suferință și umanitate

Expunerea timpurie și factori de risc

Un aspect tot mai îngrijorător este expunerea timpurie a copiilor și adolescenților la jocurile de noroc, chiar și sub forme aparent inofensive.

În mediul online există numeroase jocuri video care imită mecanismele cazinourilor, rotiri, pariuri, recompense aleatorii, însă fără miză financiară reală. Aceste jocuri sunt accesibile chiar și copiilor de vârstă preșcolară și pot crea o obișnuință psihologică cu ideea de câștig bazat pe noroc.

Pe măsură ce cresc, mulți tineri sunt expuși constant la reclame și oferte care le promit câștiguri rapide. Studiile arată că aproximativ 40% dintre adolescenți au încercat cel puțin o dată jocuri care simulează pariurile sau alte forme de jocuri de noroc. În mintea lor, limita dintre joc și risc real devine din ce în ce mai neclară.

Modelul familial joacă, de asemenea, un rol major. Atunci când copiii văd părinți, frați sau rude implicându-se în pariuri, comportamentul devine „normalizat” și acceptat ca o activitate obișnuită. Acest tip de expunere crește riscul nu doar pentru jocurile de noroc propriu-zise, ci și pentru alte comportamente de risc, cum ar fi consumul de alcool, droguri sau impulsivitatea crescută.

Printre factorii de risc se află cei cu o structură de personalitate instabil emoțională cu impulsivitate crescută, cu dificultăți de autocontrol și decizie, cei care sunt în căutare de senzații tari, persoane cu venituri mici sau aflate în șomaj. Ușurința accesului, publicitatea și strategiile de marketing concepute special pentru a menține jucătorul prins, se adaugă factorilor de risc pentru dezvoltarea dependenței de jocuri.

CITEȘTE ȘI: De ce avem nevoie de cocediu: neuroplasticitate, memorie și sănătate mintală

Pentru tinerii adulți crescuți în era digitală, pariurile sportive online reprezintă o nouă limită a tentației. Jocurile video, rețelele sociale și platformele de pariere se amestecă într-un mediu care oferă satisfacții imediate, dar și un potențial uriaș de dependență.

Privind în jur, e ușor să judecăm și greu să înțelegem. În spatele fiecărei lumini care licărește într-o sală de joc se ascunde o poveste, uneori de curiozitate, alteori de singurătate, dar prea des de durere. Ceea ce începe ca un simplu joc poate deveni, pas cu pas, o luptă cu propria minte, o pierdere de sine și o fugă de realitate.

Până data viitoare, să ne oprim o clipă înainte de a trage maneta norocului și să ne întrebăm dacă ceea ce căutăm este câștigul… sau doar o clipă de uitare.