Victor BANȚA: Inovație, NU imitație

România își exportă gratuit cea mai valoroasă resursă: inteligența. Statul investește anual miliarde de euro în educație, dar roadele muncii sunt culese de alte țări. Rezultatul: pierdem specialiști, pierdem competitivitate, pierdem viitorul.
Așa cum Investiția este motorul economiei, Inovația este motorul progresului real. Așa cum cheltuiala inutilă este o cale sigură spre recesiune, imitația nu doar ne menține pe loc, chiar ne lasă în urmă.
Cine inovează devine lider, cine imită rămâne elev.
De ce contează inovația ? Pentru că produce un set de valori ca factori de creștere:
- Valoare adăugată reală: creează ceva unic, cu impact;
- Avantaj competitiv: liderii inovează, imitatorii urmăresc;
- Adaptare locală: soluțiile originale răspund problemelor noastre specifice;
- Sustenabilitate: inovația construiește pe termen lung; imitația doar temporar;
- Respect și recunoaștere: societățile inovatoare inspiră, imitatorii doar supraviețuiesc.
A imita înseamnă să rămâi în umbra altora.
A inova înseamnă să creezi propria lumină.
CITEȘTE ȘI: Politica adevărului într-o Românie a lozincilor
Inteligența românească, resursa strategică pierdută
Nu întâmplător, înțelepciunea românească a generat proverbul:
„Dă-i Doamne românului mintea de pe urmă!”
România nu este săracă. Are una dintre cele mai valoroase resurse: mințile românilor. Totuși, o exportăm gratuit. Formăm medici care performează în spitalele din Europa. Educăm ingineri care ridică nivelul firmelor de tehnologie în America. Pregătim cercetători care schimbă lumea din laboratoare din Asia. Noi plătim, alții profită. România rămâne mereu pe minus.
De ce? Pentru că am ales prea mult să imităm, în loc să inovăm. Este timpul să recunoaștem oficial: inteligența este o resursă strategică națională. La fel cum protejăm gazele, pădurile sau aurul, trebuie să protejăm mințile românilor care construiesc viitorul.
De aceea statul român trebuie să treacă urgent de la politica de „Brain drain” – de pierdere a specialiștilor și cercetătorilor care pleacă din țară în căutarea unor salarii și oportunități mai bune la cea de „Brain rain” – de revenirea acestor profesioniști în țară prin stimulente și politici care fac atractivă întoarcerea lor. Ori, dacă nu, măcar aceea de retenție, „Brain retention”, cu ajutorul căreia să creeze reforme reale prin care inteligența să fie stimulată să rămână în țară.
A aplica un simplu procent de „tăiere” peste tot nu înseamnă doar a tăia cheltuielile publice pentru că acest aspect se va răsfrânge și asupra resurselor publice, iar ulterior, implicit, aceste tăieri conduc și la scăderea veniturilor statului. Acesta este drumul sigur către o recesiune de care România, cu siguranță, nu are nevoie.
Însăși a reforma statul înseamnă a inova, nu a tăia ! Tocmai de aceea statul trebuie să treacă urgent la o reformă reală. O reformă prin care să genereze și să implementeze „Politici publice” pentru protecția și valorizarea inteligenței în:
- Educație și retenție prin:
- Contracte de performanță pentru studenții finanțați de stat.
- Zone de excelență universitare și de cercetare cu salarii competitive internațional.
- Inovație și transfer tehnologic prin:
- Fond suveran pentru start-up-uri și inovație, finanțat din redevențe și fonduri europene.
- Centre regionale de inovare care să aducă universitățile cât mai aproape de companii și administrație.
- Diaspora prin:
- stimulente și granturi pentru specialiștii români care revin în țară.
- Platforme de colaborare pentru românii din diaspora: mentorat, investiții, cercetare comună.
- Protecția proprietății intelectuale prin:
- Legi clare pentru brevetarea și valorificarea invențiilor românești.
- Parteneriate public-private pentru exploatarea ideilor în România, nu doar în afară.
- Focalizarea resurselor bugetare către inovație și cercetare.
Dacă implementează astfel de reforme, beneficiile nu vor întârzia să apară:
- Stoparea „hemoragiei” de inteligență.
- Creșterea competitivității economiei românești.
- Transformarea României într-un pol regional de inovare.
- Consolidarea identității naționale prin valorizarea resursei umane.
Un stat responsabil protejează bugetul și resursele sale: pădurile, resursele naturale etc.
Un stat inteligent își crește bugetul și protejează și cea mai importantă resursă, inteligența cetățenilor săi.









