Ipoteca inversă, o soluție pentru o viață mai bună
Pe măsură ce generația românilor născută în perioada „decrețelor” se apropie de vârsta pensionării, un nou model financiar, popular în Vest, ar putea deveni o soluție viabilă pentru menținerea unui nivel de trai ridicat: ipoteca inversă sau renta viageră. Aceasta le-ar permite pensionarilor să-și valorifice proprietățile imobiliare pentru a-și completa veniturile, fără a fi nevoiți să se mute.
O soluție pentru un trai decent la pensie
Conform analizei publicate de Cristian Hostiuc, redactor-șef la Ziarul Financiar, pensia obișnuită, care se ridică la aproximativ 40% din ultimul salariu, nu va fi suficientă pentru a susține un stil de viață cu care această generație este obișnuită. Spre deosebire de părinții și bunicii lor, „decrețeii” au avut șansa de a prinde posturi bine plătite în multinaționale, au investit în apartamente și au călătorit mult. Din acest motiv, ei ar putea fi mai deschiși la ideea de a valorifica imobilele acumulate, în loc să le lase moștenire copiilor.
Ce este ipoteca inversă?
Ipoteca inversă, cunoscută și sub numele de rentă viageră, este un instrument financiar prin care proprietarii de case, de obicei la o vârstă înaintată, transferă dreptul de proprietate către o instituție financiară. În schimb, aceștia primesc o plată lunară pe durata vieții și au garanția că pot locui în continuare în casă. O altă variantă ar fi „lease-buy-back-ul”, adică vânzarea proprietății, urmată de închirierea acesteia pe termen lung de la noul proprietar.
O mentalitate în schimbare: moștenirea versus bunăstarea personală
În prezent, în România, ideea de a vinde proprietatea părinților în timpul vieții acestora este un subiect tabu, moștenirea fiind considerată o responsabilitate morală a familiei. Totuși, se anticipează că „decrețeii” vor fi mai pragmatici. Confruntați cu o pensie mică și cu dorința de a-și menține un stil de viață activ, cu posibilitatea de a călători, mulți vor alege să-și valorifice proprietățile. Acest lucru ar putea genera tensiuni în familie, mai ales cu copiii, care s-ar simți văduviți de o moștenire ce le-ar fi putut îmbunătăți viața.
Cu toate acestea, având în vedere că generația „decrețeilor” a fost mai independentă financiar, este posibil ca o parte dintre ei să decidă să-și prioritizeze propriul confort și să-și folosească banii obținuți din imobile pentru o „viață bună după pensie”, pe o durată estimată la 10-15 ani. Rămâne de văzut dacă piața financiară românească va fi pregătită să ofere astfel de produse și dacă societatea va accepta această schimbare de mentalitate.
