MARIAN VĂETIȘI: Denunț penal pentru incitare la ură, după o postare virală pe TikTok

Craiova, 09/03/2025 – Un denunț exploziv, depus la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ), de către fost procuror Marian Văetiș, care atrage atenția asupra faptului că postarea incite la ură împotriva categoriei profesionale reprezentate de judecători și executori judecătorești și că potențialul de incitare la ură este determinat de prezentarea activității judecătorului și a executorului ca fiind îndreptată împotriva intereselor legale ale justițiabililor.

Denunțul, formulat în baza articolului 369 din Codul Penal privind incitarea la violență și ură, se referă la o postare video publicată pe platforma TikTok de către un utilizator sub numele de George Epurescu. În această postare, intitulată „Mizeriile judecătorilor – Ep.1 – Încuviințarea ilegală a executărilor silite”, judecătorii sunt acuzați că ignoră în mod deliberat prevederile legale și permit executarea ilegală a datoriilor prescrise.

”În contextul frământărilor sociale ce au loc în prezent, este evident că are loc o campanie concertată de denigrare a magistraților, procurori și judecători deopotrivă”, se arată în denunț, „campanie pe care, personal și nu numai, o apreciez ca fiind menită să abată atenția cetățenilor de la cauzele eșecului total al politicilor guvernamentale în domeniul economic și gestionarea catastrofală, în general, a tuturor aspectelor vieții economice, sociale și culturale din întreaga țară”.

Marian Văetiși susține că postarea TikTok, deși nu se bazează pe o analiză juridică aprofundată, induce ideea că judecătorii și executorii acționează cu rea-credință și ignoră prevederile legale, cu scopul de a executa ilegal datorii prescrise. El argumentează că autorul postării prezintă în mod intenționat greșit rolul judecătorului în procedura executării silite și prezintă toți judecătorii ca fiind persoane care, împreună cu executorii judecătorești, ignoră deliberat prevederile legale.

Denunțul evidențiază faptul că postarea atrage atenția asupra termenului de prescripție a datoriilor, care în România este de 3 ani (cu excepția datoriilor către stat, unde termenul este de 5 ani). Autorul postării susține că executorii ar încerca să obțină încuviințarea executării silite chiar și după expirarea acestui termen, iar judecătorii ar aproba aceste cereri în mod ilegal.

”A apărut un fenomen extraordinar de interesant, și anume, foarte mulți executori merg să încuviințeze executări peste termenul de prescripție de 3 ani”, afirmă Văetiși, citând postarea TikTok. „Ce fac executorii? Că se pare că există și niște rețele de astea pe la nivel de judecătorie, așa sunt făcute lucrurile, unse. Astfel încât judecătorul primește cererea de încuviințare a executării silite de la executor. În consecință, apreciez că sunt întrunite elementele de tipicitate ale infracțiunii prev. de art. 369 Cod penal și solicit identificarea autorului și tragerea lui la răspundere penală”, conchide Văetiși în denunț”.

Acest caz aruncă o lumină neagră asupra procesului de executare silită și ridică semne de întrebare cu privire la corectitudinea și legalitatea acestuia. Parchetul de pe lângă ÎCCJ este solicitat să investigheze acuzațiile și să stabilească dacă există elemente de tipicitate a infracțiunii de incitare la ură și dacă au avut loc încălcări ale legii în cadrul procedurilor de executare silită. Rămâne de văzut dacă acest denunț va conduce la o anchetă amănunțită și la tragerea la răspundere a celor vinovați, contribuind astfel la restabilirea încrederii publicului în sistemul de justiție.

DENUNȚUL lNTEGRAL: 

DOMNULE PROCUROR GENERAL,

Subsemnatul, Văetiși Marian, cu domiciliul în Craiova, Bulevardul Oltenia, nr. 6, bloc 164 I, scara 1, ap. 5, jud. Dolj, având CNP 1681005165956, în temeiul art. 290 din Codul de procedură penală, formulez

DENUNȚ

cu privire la săvârșirea infracțiunii de „Incitarea la violență, ură sau discriminare”, infracțiune prevăzută de art. 369 din Codul penal și comisă în următoarele împrejurări:

            În contextul frământărilor sociale ce au loc în prezent, este evident că are loc o campanie concertată de denigrare a magistraților, procurori și judecători deopotrivă, campanie pe care, personal și nu numai, o apreciez ca fiind menită să abată atenția cetățenilor de la cauzele  eșecului total al politicilor guvernamentale în domeniul economic și gestionarea catastrofală, în general, a tuturor aspectelor vieții economice, sociale și culturale din întraga țară.

            Pe acest fond, acțiunile de violență fizică și verbală la adresa magistraților au luat o amploare fără precedent nu doar în România, ci, din câte cunosc, fără precedent la scară mondială. Revenind la obiectul prezentului demers, vă aduc la cunoștință că, în ziua de 02.09.2025, am primit pe telefonul mobil un reel publicat în rețeaua tik-tok pe contul unei persoane al cărei nume este GEORGE EPURESCU, titlul postării fiind „Mizeriile judecătorilor-Ep.1-Încuviințarea ilegală a executărilor silite”

            Înainte de transcrierea integrală a conținutului acestei postări, fac următoarele precizări care scot în evidență reaua-credință a autorului ei, prin prezentarea intenționat greșită a rolului judecătorului în procedura executării silite și prezentarea tuturor judecătorilor, fără raportare la cazuri determinate, ca fiind persoane care, împreună cu executorii judecătorești, ignoră deliberat   prevederile legale, cu scopul de a executa ilegal datorii pentru care a intervenit prescripția dreptului de a cere executarea silită.

            Deși autorul nu-și declină vreo calitate care să-l prezinte ca profesionist în domeniul dreptului și să-l recomande pentru audoditoriu ca o persoană avizată cu privire la afirmațiile pe care le face, analizează legalitatea activității judecătorilor în domeniul executării silite într-un mod care induce ideea unui profesionist al domeniului. În esență, deși prescripția nu este o excepție de ordine publică, ignoră deliberat acest aspect și susține că judecătorii, în mod voit, trec peste acest impediment la momentul încuviințării executării silite, pe care o încuviințează ilegal și îi expun pe debitori la plata unor sume pe care nu le mai datorează, fără ca ei să aibă cunoștință de procedura care se desfășoară împotriva lor, iar ulterior, nu mai pot îndrepta acestă situație, prezentată ca o nedreptate, decât cu eforturi considerabile, care presupun timp și bani, eforturi de la care judecătorii i-ar fi putut scuti de la început prin luarea în considerare a intervenirii prescripției.

            Sunt conștient că prezentarea aspectelor de legalitate a executării silite nu își găsește locul în cuprinsul unui denunț ca modalitate de sesizare a organelor judiciare penale, însă intenționez să fac public acest demers, pentru că, dincolo de procedura judiciară inițiată prin acest denunț, apreciez că, în acest context, este mai importantă devoalarea acestei campanii desfășurate pe toate căile posibile pentru ca magistrații să fie prezentați ca dușmani ai celor ale căror drepturi le apără, persoane care, în marea lor majoritate, nu au cunoștințele juridice necesare pentru a realiza că sunt victimele acestei campanii.

            În primul rând, potrivit art. 707, alin. 1 din Codul de procedură civilă, „Prescripția nu operează de plin drept, ci numai la cererea persoanei interesate”, așa că judecătorul nu o poate invoca din oficiu, nici la momentul încuviințării executării, nici mai târziu, într-o eventuală contestație la executare, iar executorul judecătoresc cu atât mai mult nu poate să refuze executarea din acest motiv. De asemenea, potrivit art. 666 alin. 2 C. proc. civ., cererea de încuviințare se soluționează „prin încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părților”, iar potrivit art. 667, alin. 1, această încheiere este comunicată debitorului. Acesta ia astfel cunoștință de executarea pornită împotriva lui, iar dacă a intervenit prescripția, el este cel care trebuie să o invoce, pe calea contestației la executare, reglementate de art. 712 și următoarele.

            Niciuna dintre aceste prevederi legale nu îl îndreptățește pe autorul postării în mediul on-line să afirme că: „sistemul de justiție din România este unul afectat grav de rea-voință, de incompetență și, de ce nu, de jigodism din partea unor judecători.”

            De asemenea, autorul afirmă că „oamenii sunt aruncați în această nebunie de niște javre de judecători care puteau opri procedura la momentul în care constatau că acele datorii nu se încadrează în cele care pot fi executate, pentru că ei trebuie să verifice dacă datoria este certă, lichidă și exigibilă, ori, în momentul în care ea s-a prescris este evident că nu mai sunt îndeplinite condițiile legale pentru încuviințarea executării.”

            Trebuie să precizez că art. 666 alin. 5 din C. proc. civ. stipulează clar care sunt condițiile ce trebuie îndeplinite pentru admiterea cererii de încuviințare silită, iar prescripția executării, deși este un impediment legal, nu poate fi constatată de judecător, ci trebuie invocată de parte, așadar „javra de judecător” nu poate opri procedura, iar caracterul cert lichid și exigibil al datoriei nu are nicio legătură cu prescripția. Mai mult, se induce ideea că după împlinirea termenului de prescripție, „orice datorie se șterge”, iar oamenilor li se inoculează faptul că ajung să plătească datorii care nu mai există, în timp ce, în realitate, datoria continuă să existe, iar efectul prescripției este doar imposibilitatea de a mai obține o plată a ei pe calea executării silite, astfel că cel „sancționat” este creditorul.

            Din conținutul acestei postări, incitarea la ură, în primul rând împotriva categoriei profesionale reprezentate de judecători, dar și împotriva executorilor judecătorești, este mai mult decât evidentă, iar comentariile care îi succed sunt mai mult decât elocvente cu privire la rezultatul produs, deși infracțiunea nu este una de rezultat. Apreciez că potențialul de incitare la ură al afirmațiilor făcute în spațiul public nu este determinat de termenii jignitori la adresa unor categorii profesionale, ci, este determinat în primul rând de faptul că este prezentată activitatea judecătorului și a executorului ca fiind îndreptată împotriva intereselor legale ale justițiabililor, deși acțiunile celor doi sunt într-un acord perfect cu legea, însă sunt prezentate voit distorsionat și eliptic pentru a obține rezultatul infracțional urmărit.

            În consecință, apreciez că sunt întrunite elementele de tipicitate ale infracțiunii prev. de art. 369 Cod penal și solicit identificarea autorului și tragerea lui la răspundere penală.

            În ce privește competența de efectuare a urmăririi penale, apreciez că o asfel de cauză, alături de altele de același gen care, din păcate, au luat amploare, trebuie instrumentată la cel mai înalt nivel, fiind preluată de la parchetul competent material, în condițiile art. 325 din Codul de procedură penală.

            În continuare, redau integral transcriptul acestei postări și atașez înregistrarea acesteia, ca și capturi ale unei părți din comentariile care i-au urmat în mediul virtual.

            Un serial despre mizeriile din justiție, făcute de judecători, dezvăluie cum executorii și judecătorii încuviințează executări silite ilegale, afectând cetățenii români.

            Haideți să începem un serial despre mizeriile din justiție, mizerii făcute de judecători. Ca să înțelegem că sistemul de justiție din România este unul afectat grav de rea voință, de incompetență și de ce nu, chiar de jigodism din partea unor judecători.

            Episodul unu vorbește despre executarea silită. Foarte mulți români sunt supuși acestei proceduri.

             Executorii judecătorești, pentru a putea porni o executare împotriva unei persoane, trebuie să meargă să ceară încuviințare de la instanța de judecată și, în acest caz, competenta este judecătoria din raza de domiciliu a cetățeanului. Însă, a apărut un fenomen extraordinar de interesant, și anume, foarte mulți executori merg să încuviințeze executări peste termenul de prescripție de 3 ani.

            În România orice datorie se stinge după 3 ani. Doar dacă e vorba de stat, acolo termenul de prescripție este de 5 ani. Ce fac executorii? Că se pare că există și niște rețele de astea pe la nivel de judecătorie, așa sunt făcute lucrurile, unse. Astfel încât judecătorul primește cererea de încuviințare a executării silite de la executor. Partea cealaltă nu este citată, nu se poate apăra în această fază și, deși se uită în dosar și vede că datoriile sunt mai vechi de 3 ani, deci sunt prescrise conform legii, încuviințează executarea silită, băgându-l pe cetățean într-o serie de eforturi și financiare și fizice și psihice teribile.

            De ce? Pentru că majoritatea oamenilor nu cunosc faptul că pot face o cerere de contestare a executării silite. Această contestație la executare, prevăzută de Codul de Procedură Civilă, trebuie făcută în termen de 15 zile din momentul în care ți-a sosit acasă decizia aceasta de încuviințare a executării silite. Din momentul în care executorul are sentința în mână, prin care i se încuviințează executarea,  începe demersurile și trimite la toate băncile, peste tot, notificări să ți se blocheze conturile sau să ți se pună poprire pe cont. Tu nu știi ce s-a întâmplat, doar te trezești cu poprire pe cont, cont în care ai salariul, ai pensia, depinde.

            Această încuviințare ilegală putea fi oprită de instanța de judecată în momentul în care venea executorul cu cererea de încuviințare. Pentru că se vede foarte clar că acele datorii sunt mai vechi de 3 ani. Dar judecătorii, nu. Lasă să curgă această nebunie și îl bagă pe cetățean, de cele mai multe ori oameni simpli care nu cunosc aceste proceduri, fie să ajungă executați siliți deși, fie au plătit datoria, fie ea s-a prescris. Sau, cei care se mai pricep și fac contestație la executare, trebuie să scoată foarte mulți bani din buzunar. De ce? Contestația la executare se timbrează la valoare. Adică trebuie să plătești o taxă de timbru calculată procentual din suma cu care ești executat.

            În acest timp, până se judecă contestația la executare, care nu are vreo procedură rapidă, să știți, nu, ea e ca un proces obișnuit, deși acest lucru este unul foarte serios care ar trebui să meargă foarte repede. Cetățeanul scoate bani din buzunar, își pierde banii din conturi, după care se duce să se judece. Și acolo, în principiu, pe prescripție se câștigă, dar între timp trebuie să mai plătești un avocat și trebuie să găsești alte resurse financiare ca să-ți aperi puținul.  Să spunem că ai câștigat executarea silită, ai anulat-o în instanță. După aia începe procedura să-ți recuperezi banii. Și, cum oamenii iarăși nu știu, trebuie făcută o procedură numită întoarcerea executării, ca să-ți recuperezi banii.

            Așadar procedeul este atât de complicat, iar oamenii sunt aruncați în această nebunie de niște javre de judecători care puteau opri procedura la momentul în care constatau că acele datorii nu se încadrează în cele care pot fi executate, pentru că ei trebuie să verifice dacă datoria este certă, lichidă și exigibilă. Ori în momentul în care ea s-a prescris este evident că nu mai sunt îndeplinite condițiile legale pentru încuviințarea executării.

            Dar avem judecători competenți, integri care fac justiție, nu? Și de asta vor pensii speciale. Practic acest fenomen este foarte larg răspândit astăzi și judecătorii mână în mână cu acești executori își bat joc de cetățeni. Cam atât în episodul de astăzi.

03.09.2025 Marian Văetiși

Domnului Procuror General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție