Delta Dunării, în pragul dezastrului ecologic
Delta Dunării se confruntă cu cea mai gravă criză ecologică din ultimele două decenii, cauzată de o secetă prelungită și de intervențiile umane din amonte, în special lucrările de dragare efectuate de Ucraina pe brațele Chilia și Bâstroe. Debitul Dunării a scăzut dramatic, ajungând la aproximativ 2.150 m³/s, aproape la jumătate față de media obișnuită.
Consecințele sunt dramatice: canale și lacuri secate, pescuit blocat, turism afectat, iar fauna specifică zonei este în pericol. Mii de pești au murit din lipsă de oxigen, iar păsările migratoare au rămas fără resurse de hrană.
Lacuri importante precum Razelm, Ceamurlia, Baia sau Zmeica au înregistrat scăderi drastice ale nivelului apei – în unele cazuri de până la 60%. În anumite zone, apa nu mai depășește câțiva centimetri adâncime.
Virgil Munteanu, fost guvernator al Deltei, avertizează că această criză este comparabilă cu cea din 2003, când s-au înregistrat valori minime istorice. El susține că o posibilă soluție ar fi reconectarea complexului lagunar Razelm-Sinoe cu Marea Neagră, ca parte a unui proiect de reconstrucție ecologică.
Totodată, Munteanu critică lipsa de reacție a autorităților române, în special a Administrației Rezervației Biosferei Delta Dunării (ARBDD), care nu au comandat niciun studiu științific privind impactul lucrărilor de dragare ucrainene asupra ecosistemului.
În lipsa unor măsuri urgente, specialiștii avertizează că Delta Dunării riscă să ajungă într-un colaps ecologic cu efecte ireversibile asupra biodiversității, dar și asupra modului de viață al comunităților locale.
