În căutarea soluțiilor – confuzie și nepăsare în lupta antidrog

Într-o societate în care consumul de droguri devine o problemă tot mai alarmantă, răspunsul autorităților lasă mult de dorit. Deși subiectul este frecvent adus în prim-plan în campaniile electorale, fiind promovat ca un obiectiv prioritar, realitatea arată că acțiunile întreprinse sunt adesea lipsite de profunzime și strategie. Când refuzi să vezi incendiul din fața ta, toate promisiunile de a-l stinge devin fum, iar fiecare metamorfoză a discursului politic în soluții superficiale nu face decât să adâncească neîncrederea cetățenilor, care se simt ignorați și abandonați în fața crizei, astfel că, în loc să se simtă protejați și susținuți, devin prizonierii unei iluzii, în care vorbele sunt doar un parfum subțire care nu reușește să ascundă mirosul greu al nepăsării și al ineficienței, lăsând în urma sa un peisaj de ruină și disperare, în care nu mai există loc pentru speranță sau regenerare.

La mai bine de patru luni de la publicarea Ordonanței de Urgență nr. 147 din 12 decembrie 2024, care prevede reorganizarea Centrelor de Sănătate Mintală în Centre de Sănătate Mintală și Prevenire a Adicțiilor (CSMPA), sistemul se află într-o stare de incertitudine profundă, cauzată de absența normelor de aplicare. Această întârziere instituțională nu este doar o simplă neglijență administrativă, dar reflectă o criză de leadership și planificare strategică care afectează direct calitatea serviciilor destinate sănătății mintale și prevenției adicțiilor.

Fără un cadru legislativ clar, centrele funcționează în condiții de ambiguitate operațională, ceea ce generează confuzie atât în rândul personalului medical, cât și al pacienților. Lipsa normelor de aplicare a dus la o interpretare variabilă a responsabilităților și funcțiilor acestor centre, fiecare unitate având libertatea de a adopta metode diferite, care, în cel mai bun caz, duc la ineficiență, iar în cel mai rău, la o gravă neîngrijire a pacienților.

De exemplu, angajările recente sunt adesea realizate fără respectarea standardelor necesare, personalul fiind încadrat fără o pregătire adecvată și fără a beneficia de formarea specifică pentru a face față provocărilor domeniului. Astfel, incertitudinea și dezechilibrul instituit în urma reorganizării afectează atât angajații și pacienții, cât și întregul sistem public de sănătate, care ar trebui să funcționeze ca un întreg coerent. Proiectele de prevenire a adicțiilor, deja fragile, sunt afectate de lipsa de coeziune dintre diferitele entități responsabile, iar inițiativele comunității în sprijinul tinerilor dependenți pot cădea în derizoriu fără o coordonare eficientă. De aici, reiese o nevoie urgentă de clarificare legislativă și de implementare a normelor de aplicare, pentru a asigura că această reformă esențială nu devine un nou pretext pentru neimplicare și confuzie în sectorul sănătății mintale din România.

Așa cum era de așteptat, fără un cadru clar, centrele funcționează într-o zonă legislativă gri, iar ambiguitatea se manifestă în toate planurile: de la infrastructura improprie, la personalul insuficient și neadecvat noilor cerințe, situație care fragmentează serviciile și care creează un mediu propice pentru confuzie și neîncredere între personalul medical și pacienții aflați în căutarea unor soluții efective și rapide pentru problemele lor de sănătate mintală și adicție. Fără norme clare și fără o strategie bine definită, centrele sunt lăsate să navigheze printr-un labirint de reglementări contradictorii, ceea ce afectează atât eficiența, cât și motivația angajaților.

În lipsa unei analize riguroase prealabile privind resursele umane și logistice disponibile, procesul de preluare a fost haotic, ceea ce a dus la o dispersie a competențelor, cu personal care nu avea pregătirea necesară să răspundă cerințelor specifice ale noilor centre. Un exemplu elocvent este preluarea personalului de la fosta Agenție Națională Antidrog (ANA), care include, pe lângă psihologi și asistenți sociali, și inspectori de prevenție, medici generaliști sau chiar stomatologi — categorii care nu se regăsesc în structura tipică a unui CSM, conform Ordinului 375/2006. Această abordare incoerentă a generat confuzie în rândul personalului restrâns care, neavând instrucțiuni clare, nu știe precum să-și desfășoare activitatea, fapt ce poate avea consecințe grave asupra calității îngrijirii oferite pacienților.

Cu toate acestea, în lipsa unor direcții clare, fiecare unitate medicală desemnată de Ministerul Sănătății a interpretat în mod diferit prevederile OUG 147, încadrând acest personal cum a considerat mai potrivit, diversitate de interpretări care a condus la o fracturare a sistemului și a creat noi provocări în efectivele acestor unități, care nu pot funcționa eficient fără o unitate de viziune și acțiune. Centrul Național de Sănătate Mintală și Luptă Antidrog (CNSMLA), instituția cu rol de coordonare metodologică a sănătății mintale la nivel național, nu a fost implicat activ în procesul de reorganizare. Această absență a avut consecințe directe asupra coerenței procesului, accentuând incertitudinea în rândul personalului și afectând calitatea serviciilor de sănătate mintală și prevenție a consumului de substanțe, în special în rândul tinerilor. Fără o direcție clară și fără sprijin moral și administrativ, angajații acestor centre se simt izolați și fără ajutor, iar pacienții se confruntă cu întârzieri inacceptabile în accesul la tratament, situație care subminează încrederea în sistem și cultivă o percepție negativă asupra capacității autorităților de a gestiona eficient problemele de sănătate mintală și adicții în România, lăsând comunitățile vulnerabile și mai expuse riscurilor asociate consumului de substanțe și deteriorării sănătății mintale.

Specialiștii din domeniu subliniază că CNSMLA avea obligația să analizeze și să centralizeze datele privind resursele disponibile înainte de adoptarea OUG 147, pentru a garanta o tranziție funcțională și sustenabilă către noile Centre de Sănătate Mintală și Prevenire a Adicțiilor (CSMPA). Această analiză ar fi permis nu doar identificarea carențelor actuale, ci și definirea unor strategii eficiente de alocare a resurselor umane și logistice, contribuind la o implementare coerentă a legislației. În absența acestei evaluări, reorganizarea riscă să devină un proces fragmentat, iar calitatea serviciilor oferite pacienților se va deteriora, lăsându-i fără sprijinul necesar în momentele cruciale.

Mai grav este faptul că, în cursul zilei de miercuri din Săptămâna Mare, CNSMLA, condus de psiholoaga Cătălina Constantin, a organizat o întâlnire online, în afara ierarhiei, cu foștii angajați ai Agenției Naționale Antidrog (ANA), actuali angajați ai CSMPA, fără să informeze oficial medicii șefi ai acestor centre sau managerii unităților sanitare în subordinea cărora se află aceștia, o decizie percepută de mulți ca fiind o acțiune lipsită de profesionalism și de respect față de structurile ierarhice stabilite în sistem, crescând confuzia și nemulțumirea în rândul personalului medical. Întrebată de unii participanți despre absența consultării personalului de conducere din CSMPA, directoarea CNSMLA a declarat că o astfel de întâlnire va avea loc „după sărbători”, ceea ce a provocat și mai multă frustrare, arătând o deconectare de la nevoile imediate ale angajaților.

Participanții la întâlnire au fost, de asemenea, comparați cu niște „copii abandonați”, preluați de CSM-uri „pe post de asistenți maternali”, o comparație nefericită care subliniază atât percepția de vulnerabilitate a angajaților, cât și lipsa de recunoaștere a experienței și competenței lor în domeniul sănătății mintale. Este evident că doamna directoare trăiește în alte sfere și nu este de loc ancorată în realitatea CSMPA din țară, generând suspiciuni privind capacitatea sa de a conduce o instituție atât de importantă.

Scopul întâlnirii rămâne neclar, însă conținutul acesteia a fost cel puțin controversat. Li s-a sugerat că ar trebui să se recalifice în domenii precum medicina, psihologia sau asistența socială pentru a corespunde cerințelor posturilor ocupate, conform normelor Ordinului 375/2006 sau, alternativ, să-și caute alte locuri de muncă, discuții care au avut loc fără consultarea cu superiorii ierarhici, amplificând confuzia și animozitatea dintre personal și conducere.

Întâlnirea ridică semne de întrebare cu privire la gradul de coordonare și comunicare instituțională, dar mai ales cu privire la atribuțiile CNSMLA, care pare să le fi depășit prin această inițiativă unilaterală. Lipsa de transparență și de consultare socială în deciziile critice pentru sănătatea mintală a populației nu face decât să submineze credibilitatea instituției și să afecteze negativ calitatea intervențiilor destinate persoanelor afectate de adicție. Autoritățile competente trebuie să reevalueze modul în care se desfășoară aceste reforme, pentru a asigura o colaborare eficientă și un sistem de sprijin adaptat nevoilor reale ale comunității, căci această transformare nu este doar dorită; este esențială pentru a construi un viitor mai sigur și mai sănătos pentru toți cetățenii.

Un medic șef de centru care a dorit să-și păstreze anonimatul declară următoarele:

„Este inadmisibil ca o instituție centrală să organizeze întâlniri cu personalul nostru fără niciun fel de consultare oficială. Avem obligații față de acești oameni, dar și față de pacienți, iar în lipsa unui cadru legal, nu putem face decât improvizații.”

Drogurile reprezintă un subiect sensibil și important, adesea utilizat de politicieni pentru a-și construi imaginea de luptători împotriva unei probleme sociale critice. Faptul că autoritățile nu oferă o soluție fermă și sustenabilă ridică întrebări serioase cu privire la prioritățile lor reale, iar în ciuda promisiunilor, strategia antidrog nu depășește deseori stadiul de declarații electorale menite să capteze voturi. Acțiunile concrete sunt rare și sporadice, rămânând în urmă în fața unei crize care se agravează.

Imaginația politică se oprește la urnă, unde visurile ambițioase ale fiecărei campanii se pierd adesea în haosul realității cotidiene, lăsând cetățenii dezamăgiți și frustrati din cauza faptului că promisiunile frumoase nu se traduc în acțiuni concrete, ci mai degrabă se transformă în simple strategii de marketing electoral, care nu abordează problemele profunde și persistente ale comunității, continuând astfel să pună pe plan secund nevoile stringente ale oamenilor care așteaptă soluții viabile pentru provocările cu care se confruntă în viața de zi cu zi.

Conducerea Centrului Național de Sănătate Mintală și Lupta Antidrog (CNSMLA), care ar trebui să ghideze strategiile naționale cu o mână fermă și o viziune clară, este percepută de mulți ca fiind neadecvată, lipsită de experiența necesară în gestionarea complexelor teme ale sănătății mintale și combaterii adicțiilor. Nu poți să conduci fără să înțelegi cursul. În caz contrar, rămânem pe loc sau mai rău, riscăm să ne înecăm în confuzie și haos, iar această neputință de a anticipa problemele și de a adapta strategiile realităților din teren conduce la stagnarea progresului, la pierderea încrederii din partea celor pe care ar trebui să îi sprijinim și, în cele din urmă, la deteriorarea celor mai fundamentale valori ale societății, care ar trebui să se bazeze pe transparență, responsabilitate și angajament față de binele comun, transformându-se într-o simplă iluzie care riscă să distrugă toate progresele realizate până atunci.

Eforturile de reorganizare a centrelor de sănătate mintală și prevenire a adicțiilor au scos la iveală disfuncționalități majore în coordonarea instituțională. Blocajele legislative și confuziile operaționale sunt o reflectare a unei pregătiri precare și a unei viziuni nestructurate. Cine ar trebui să fie la cârmă nu vede doar valurile, ci știe și cum să evite coliziunile, având capacitatea de a anticipa furtunile ce pot apărea în calea navigației, dezvoltând strategii eficiente care să protejeze atât nava, cât și echipajul său, printr-o gestionare proactivă și informată a resurselor, prin ascultarea activă a nevoilor și preocupărilor comunității și prin colaborarea strânsă cu specialiștii din domeniu, asigurând astfel nu doar supraviețuirea organizației, ci și siguranța tuturor celor pe care îi reprezinți, pentru a construi un drum stabil și curat care să conducă la un port sigur, unde speranța și viitorul să poată înflori.

Fără norme de aplicare clare și o implicare solidă a Centrului Națională de Sănătate Mintală și Luptă Antidrog, procesul de reorganizare a centrelor de sănătate mintală se află într-o dilemă permanentă. Personalul necalificat și lipsa de direcție sunt doar câteva dintre aspectele care afectează grav calitatea serviciilor, iar în lipsa unei structuri bine puse la punct, activitățile preventive esențiale, cum ar fi campaniile antidrog din școli, sunt suspendate, lăsând un gol periculos în educația tinerilor. Atunci când nu oferi alternative, lași un vid pe care drogurile îl vor umple, iar acest lucru afectează sănătatea și bunăstarea tinerilor și creează o spirală descendentă de comportamente riscante, dezintegrare familială și comunități distruse, în care speranțele și visurile devin iluzii, iar tinerii sunt împinși într-o lume a adicțiilor și a crimei, în care se simt abandonați de societate tocmai în momentele în care ar avea cel mai mult nevoie de sprijin, de îndrumare și de ocrotire, lăsând generațiile viitoare fără un viitor promițător.

Pe lângă implicațiile directe asupra indivizilor, această neglijență afectează și relațiile cu partenerii instituționali precum DIICOT. Lipsa evaluărilor și a sprijinului coerent creează un cerc vicios de ineficiență, subminând eforturile de combatere a traficului și consumului de droguri. Când o politică publică nu funcționează, costurile nu sunt doar financiare, ci și umane, afectând profund viețile indivizilor prin creșterea ratelor de adicție, expunerea la violență și criminalitate, deteriorarea sănătății mintale și fizice a comunităților, precum și imposibilitatea de a accesa resurse esențiale pentru recuperare și reintegrare, lăsând în urma sa un sentiment de neajutorare și descurajare în rândul celor care ar trebui să fie protejați și sprijiniți, dar care se văd nevoiți să navigheze printr-un sistem ineficient și lipsit de empatie.

Reforma sistemului de sănătate mintală și prevenirea adicțiilor este mai mult decât necesară; este urgentă. Pentru ca aceasta să fie eficientă, este esențială o reevaluare a conducerii și a strategiilor adoptate. Avem nevoie de lideri care nu doar promit, ci și îndeplinesc, demonstrând prin acțiuni concrete că prioritățile lor sunt aliniate cu nevoile reale ale comunității, astfel încât fiecare cetățean să vadă că vorbele se transformă în soluții tangibile și durabile.

Fără o schimbare de direcție, viitorul luptei împotriva drogurilor în România rămâne incert, iar autoritățile riscă să piardă nu doar credibilitatea, cât și o generație. Este timpul ca politica să nu mai fie un joc de imagine, ci un angajament real pentru sănătate și securitate publică. În cele din urmă, singura campanie care contează este cea pentru viața umană, o luptă care transcende orice program electoral și care necesită angajamentul sincer al autorităților, profesioniștilor din domeniul sănătății mintale și al societății civile, pentru a dezvolta politici coerente și eficace care să protejeze fiecare individ de riscurile consumului de droguri și să asigure accesul la tratamente adecvate, educație și sprijin, deoarece viitorul unei națiuni depinde nu doar de statistici, ci de calitatea vieților pe care le influențăm în mod direct prin alegerile pe care le facem astăzi.

Ciprian Demeter