Rețeta favorurilor financiare ale managerilor de Opere și Filarmonici și rețelele de putere din cultura românească. Florin Estefan: ce se ascunde în spatele cortinei – Partea a VII-a
Într-o perioadă în care integritatea în instituțiile culturale ar trebui să fie piatra de temelie a managementului public, descoperirile legate de modul de operare al unora dintre liderii acestora provoacă nu doar consternare, ci și întrebări serioase despre modul în care sunt gestionate resursele publice. Opera Națională Română din Cluj-Napoca, sub conducerea lui Florin Estefan, devine un studiu de caz relevant al modului în care autoritatea artistică poate fi transformată într-un instrument de promovare personală și acumulare de capital simbolic și profesional.
Revenim cu seria care dezvăluie modul în care se construiește și se perpetuează un model discreționar și oportunist de management cultural în România, axat pe modelul lui Florin Estefan. Surprinzătoare este descoperirea multitudinii de paliere pe care a acționat Florin Estefan pentru a-și obține avantaje sau foloase personale, trecând de la dimensiunea artistică la cea de dezvoltare personală.
Modul în care managerul Operei Naționale Române din Cluj-Napoca utilizează autoritatea decizională și resursele instituției pentru a-și crea experiență profesională
Din distribuțiile spectacolelor operei clujene, se poate observa că managerul Florin Estefan se auto-distribuie în toate producțiile de interes pentru acesta, atât în cele utile pentru îmbogățirea CV-ului, cât și în cele pe care urmează să le interpreteze în cadrul altor instituții/companii de spectacole (adică utilizează instituția pe care o conduce pentru a-și pregăti și valida aparițiile externe, punând în slujba propriului interes mecanismele unei entități publice).
Este de subliniat acest conflict grav de interese, având în vedere că managerul distribuit într-un rol poate ignora orice indicație artistică, sau regulă de disciplină în cadrul repetițiilor; cum ar putea un dirijor sau regizor să coordoneze o distribuție artistică din care face parte însuși managerul, care le este superior ierarhic (îi va putea trasa cineva sarcini fără să sufere repercusiuni)? Încurajează aceste situații performanța? Este un non-sens. Faptul că managerul beneficiază sau nu de venituri din producțiile la care participă în cadrul instituției nu înseamnă că acest lucru îl îndreptățește să uzeze de autoritatea administrativă doar pentru a-și îmbogăți CV-ul, existând un evident conflict de interese, perpetuat din păcate în mai toate instituțiile de spectacole din România, cu concursul Ministerului Culturii.
Probabil că tot întâmplător, majoritatea activităților artistice sau științifice în care managerul Florin Estefan a fost implicat direct i-au servit în ascensiunea în mediul universitar, printre care inclusiv realizarea unor reviste de specialitate care au implicat costuri pentru instituție și în care Florin Estefan apare ca editor. Alte proiecte, în parteneriat cu tot felul de ONG-uri, motivate ca fiind pentru susținerea activității instituției și reducerea costurilor, în structura cărora se declară manager de proiect pentru a putea îndeplini experiența necesară în accederea în posturi didactice, sunt doar alte exemple relevante. Surse din cadrul Academiei de Muzică din Cluj-Napoca ne-au dezvăluit ce activități artistice a declarat că a prestat Florin Estefan pentru a obține gradul de conferențiar universitar, după cum se vede în imaginile de mai jos.
Sursa: documentație necesară ocupării postului de conferențiar universitar
Probleme de marketing&PR ar fi însă în faptul că nu s-a înțeles cu directorul de marketing din subordine care să se laude cu poziția de organizator/producător al unor evenimente. Chiar Florin Estefan declară public la fiecare ediție a Balului Operei că meritele pentru producția acestui eveniment li se datorează lui Cristian Avram și Alexandrei Mihali. Oare se folosește acesta de meritele altor persoane pentru a accede într-un post didactic?
În plus, pagini întregi din activitatea profesională a managerului Operei Naționale din Cluj-Napoca (peste 75%) sunt în directă legătură cu proiectele/spectacolele în care acesta a decis să facă parte ca interpret în cadrul operei.
Legăturile cu influente personaje din urbea clujeană (care ar putea explica modul în care Florin Estefan a ajuns, brusc, de la un simplu bariton, aproape debutant în profesie, manager interimar la o operă națională) nu se referă doar la afaceri. Daniel Metz, persoană aflată în siajul celebrului „Grup de la Cluj”, se pare că este un complex pol științific în oraș, ajutându-l pe Florin Estefan în carieră, atunci când nu l-a folosit pe post de impresar artistic personal pentru evenimentele NTT Data Cluj-Napoca (Daniel Metz este cadru didactic la universitatea unde Florin Estefan desfășoară continuu un ciclu de studii doctorale, de aproximativ 10 ani, și unde au avut amândoi același conducător științific, coautor al publicațiilor lui Metz și Estefan). De asemenea, Daniel Metz este foarte important pentru că a cumpărat de la Matei Miko o „jucărie” semnificativă pentru aceștia, drepturile asupra Balului Operei, și a pus-o la dispoziția lui Estefan.
Sursa: documentație necesară ocupare post conferențiar universitar de către F.Estefan
Sursa: https://www.mdpi.com/2071-1050/12/15/6240
Se poate observa inclusiv faptul că articolele lui Estefan și Metz sunt foarte similare în titulatură.
Tot sub oblăduirea domnului Daniel Metz, managerul Florin Estefan a produs (cu o parte din costuri acoperite din bugetul operei), în mod interesant, doar câteva numere a ceea ce a fost prezentată ca revista Operei Naționale din Cluj-Napoca (în care va apărea ca director și membru în consiliul științific), activități suficiente pentru a potența CV-ul cu cele necesare promovării în funcțiile didactice din învățământul superior.
Sursa: imagini lansare
Sursa: documentație necesară ocuparea postului de conferențiar universitar de către F.Estefan
Însă, combinațiile lui Florin Estefan cu multiple personaje politice dubioase din anturajul celebrului ”Grup de la Cluj”, Ioan Rus, Vasile Dâncu și alți apropiați ai acestora, pot face subiectul unui articol separat (s-a observat prezența lor, mereu din umbră, și la ediția 2024).
Relația cu Ioan Rus datează oficial în documente chiar de la începutul mandatelor lui Florin Estefan și a fost mascată mereu de existența unui contract de „sponsorizare” între RMB Inter Auto (companie deținută de Ioan Rus, veșnicul păpușar al conducătorilor de instituții, din „Grupul de la Cluj”) și Opera Națională Română din Cluj-Napoca, prin care s-a dat în comodat prin contract, încă din 2016, un autoturism în „interesul” instituției în schimbul a nu se știe ce exact, „poate pentru a crea o relație în caz că este nevoie”. Acest interes „coincide” evident cu cel al lui Florin Estefan, deoarece de nenumărate ori a utilizat autoturismul în orașele în care a avut colaborări private remunerate, în orașul originar, Oradea, la Academia de Muzică din Cluj-Napoca unde cumulează funcția de profesor sau către domiciliul personal. De altfel, acest lucru nu este surprinzător, aceeași practică fiind întâlnită la părintele politic al fostei doamne ministru Raluca Turcan, nimeni altul decât Klaus Iohannis.
Fostul președinte a oferit Operei Naționale Române din Cluj-Napoca, Ordinul „Meritul Cultural”, ordin primit de Florin Estefan, fără a avea legătură cu el, în perioada interimatului din 2015. Sigur că Ordinul a fost acordat „în semn de înaltă apreciere pentru talentul, dăruirea și profesionalismul de care au dat dovadă generațiile de artiști, adjective care nu i se datorează lui Florin Estefan, ci activității anterioare mandatelor sale. Dar într-o lume a PR&Marketing-ului a fost foarte util pentru cei care l-au dorit cocoțat în fruntea operei (concurent demn de laudă la concursul de management din 2016), acesta fiind doar un alt exemplu de impostură și calificative nemeritate pentru acesta.
Probabil puțină lume cunoaște, deoarece preferă să se lase în mrejele ambalării marketingului modern, dar Florin Estefan nu a inovat practic nimic la opera clujeană, ci a continuat ceea ce începuseră managerii anteriori, adaptând la nivelul tehnologic de astăzi, un lucru minimal, așteptat de la orice director.
Un alt exemplu legat de cariera științifico-managerială a managerului Operei Naționale Române din Cluj-Napoca ar putea fi întâmplătoarea premieră absolută de balet a conducătorului de doctorat al managerului, la doar un an și jumătate după susținerea publică a tezei sale de doctorat.
Dacă punem decizia de manager de mai sus în context însă, nu mai pare nimic surprinzător, având în vedere că Florin Estefan a absolvit ciclul de studii de doctorat la forma de învățământ cu taxă, după ce presa a prezentat faptul că inițial a fost exclus din cadrul sesiunii de admitere, în urma fraudării probei scrise prin furt intelectual. Nu putem exclude această variantă, având în vedere că Academia de Muzică ne-a transmis un răspuns vag, prin care confirmă că Florin Estefan s-a înscris la două sesiuni de admitere la doctorat consecutive, dar că documentele arhivate nu conțin mențiuni cu privire la prezența/absența sa la sesiunea din 2009 și nu se poate confirma sau infirma o situație de excludere alături de motivul acesteia. Însă nu putem să nu ne întrebăm cum este posibil să nu existe date despre prezența sau absența unui candidat înscris la admiterea unui ciclu de studii.
Ne permitem în continuare și scurte considerații asupra lucrării sale științifice. Știm cu toții că standardele de absolvire sunt coborâte în învățământ pentru cei care urmează formele de studii cu taxă, situație care se aplică și în cazul tezei lui Florin Estefan, o lucrare mediocră ca formă în aprecierea noastră. Iar dovezi ne stau cele aproximativ 150 de pagini pline de imagini și alineate formate dintr-o singură propoziție de câteva cuvinte, similar unui referat de liceu, cu intenția vădită de a umple cumva paginile.
Oare aceste pagini pot constitui parte dintr-o teză de doctorat sau dintr-un referat de pe internet? De asemenea, lucrarea conține multe abateri de la regulile de citare, iar la început chiar fragmente copiate integral din bloguri online fără a fi citată sursa.
Nu ne așteptam la o asemenea superficialitate din partea unei persoane care se prezintă ca un reformator al sistemului cultural și un susținător al performanței. Așadar, am decis să mai aprofundăm cariera sa universitară, descoperind și că doctorul în muzică Florin Estefan este singurul care beneficiază din partea instituției pe care o conduce de beneficii bănești de pe urma titlului de doctor, sub formă de îndemnizații.
Mai mult, facem legătura și cu întrebările rămase retorice pe care le-am exprimat în articolele anterioare despre capacitatea managerului Operei Naționale Române din Cluj-Napoca de a integra cariera didactică cu cea de manager, de interpret în instituția pe care o conduce și de liber călător la multiple colaborări artistice în țară și străinătate.
Distribuțiile spectacolelor instituției arată cum a abuzat Florin Estefan de funcția sa pentru a se auto-distribui în producțiile Operei din Cluj-Napoca, cu scopul a-și îmbogăți CV-ul și prin alăturarea numelui său cu unele personalități artistice invitate (Anita Hartig, Stefan Pop, Sebastian Cătană, George Petean etc.), realizări pe care nu le-ar fi putut atinge în mod onest prin câștigarea unor casting-uri nicăieri în instituțiile în care cântă artiști precum cei enumerați anterior. Sigur că funcția de manager este o mină de aur pentru îmbogățirea CV-ului managerilor cu activități artistice, iar acest aspect trebuie schimbat atât în legislație, cât și în mentalitate, pentru că lăcomia și parvenirea influențează și capacitatea de management, fiind elemente care fac parte din caracterul uman care trebuie să-și pună amprenta ”benefică” în programele și direcția instituției. Dacă managerul va vâna continuu oportunități economice și de afirmare fără concurență, la fel va ghida și instituția de cultură.
Ingineriile financiare ale lui Florin Estefan nu rezistă însă tot timpul în străinătate atunci când artiștii cu care își împarte influența pierd pozițiile de decizie, așa cum este și cazul Operei Maghiare de Stat din Budapesta. Această instituție l-a eliminat, se pare brusc, pe Florin Estefan din distribuția producției Macbeth de Giuseppe Verdi de pe website-ul acesteia, programată pentru februarie și martie 2025, din momentul în care dirijorul Balázs Kocsár (pe care Estefan l-a invitat la Cluj-Napoca), nu mai ocupă funcția de director muzical.
Sursa: Modificare distribuție spectacol Macbeth la Opera Maghiară de Stat din Budapesta
Motivele sunt unele legate de dezastruoasa sa prestație, încă de la primele repetiții, potrivit relatărilor colaboratorilor Operei Maghiare de Stat din Budapesta, fapt care se confirmă având în vedere că Florin Estefan s-a auto-distribuit din nou în cadrul instituției pe care o conduce într-un spectacol, exact în aceeași perioadă în care era programat să cânte la Budapesta, probabil pentru a trece mai ușor peste eșec. Este foarte la îndemână și, mai nou, singura variantă să cânte, pentru că „la el în bătătură” nu poate fi oprit și nu dă socoteală nimănui, așa cum este în cazul unor instituții de spectacole din străinătate, unde ești evaluat de persoane imparțiale, cu care nu ai avut raporturi contractuale, care te elimină din producțiile pe care le coordonează dacă nu corespunzi.
Cum se poate face, așadar, un program artistic al Operei Naționale Române din Cluj-Napoca pe asemenea baze? Artiștii invitați vor depinde tot timpul de locurile unde Florin Estefan va fi agreat să interpreteze ca solist vocal?
Mergând mai departe, un aspect interesant în palmaresul managerului Operei Naționale Române din Cluj-Napoca o reprezintă premiile anuale ale Camerei de Comerț și Industrie Cluj pentru managementul unei instituții publice. Foarte ciudat este că nu se găsește nimic în rapoartele de activitate sau comunicatele publice ale CCICJ despre acordarea acestor premii, iar dacă ne uităm în statutul și legea de organizare a acestor entități nu găsim nimic care să aibă legătură cu premierea unor instituții publice.
Sursa: documentație necesară ocupării postului de conferențiar universitar de către Florin. Estefan
Dar dacă, însă, comparăm scopul lor legal (de a susține comunitatea de afaceri) cu premiul pentru managementul Operei Naționale Române din Cluj-Napoca putem înțelege de ce managementul lui Florin Estefan ar intra cu ușurință și în categoria afaceri. Sigur că un alt motiv mai poate fi și prezența directorului Aeroportului „Avram Iancu” din Cluj-Napoca în consiliul director al CCIC, conducere cu care Florin Estefan este cunoscut în instituție a avea legături de prietenie.
Problema este însă că premiile Camerei de Comerț și Industrie Cluj, enumerate așa cum reiese din imaginile de mai sus, au fost doar inventate de Florin Estefan pentru a beneficia de punctaj suplimentar care să-l urce la gradul de conferențiar universitar.
Se pare că deși intențiile managerului pot fi considerate bune la prima vedere, multe dintre ele duc la beneficii personale într-un anume fel, multe proiecte și decizii de a-i invita pe artiștii cu care a avut la rândul său contracte sau acțiuni, nefiind dezbătute în Consiliul de Administrație sau în Consiliul Artistic, fiind aprobate discreționar de o singură persoană, cea care a și beneficiat de pe urma lor, pentru că așa este în democrația culturală din Romania.
Această formă de „democrație culturală” pare, în realitate, o dictatură mascată în bune intenții, în care interesul personal este împachetat în proiecte aparent nobile, iar transparența este înlocuită cu decizia unilaterală. Când o instituție publică devine un vehicul pentru afirmarea unui singur om, iar regulile sunt aplicate selectiv, nu mai vorbim despre cultură ca act comunitar, ci despre un spectacol al puterii, iar când scena este deturnată, publicul ar trebui să-și ceară înapoi dreptul la adevăr și echilibru.
