Constantin Stoenescu: Alegerile prezidențiale, între convingeri fixate și păreri fluide

Luna aprilie se dovedește a fi foarte dinamică în privința barometrului de opinie al preferințelor pentru candidații la alegerile prezidențiale. Este interesant faptul că, deși dintre românii care vor să voteze procentul celor care știu deja cu cine vor vota a trecut de 60 la sută, evenimente recente produc noi revizuiri ale intenției de vot, fie în sensul schimbării opțiunii de vot de la un candidat la altul, fie, în cazul nehotărâților, în sensul luării deciziei de a vota.

Pe ansamblu avem de-a face cu o creștere a interesului cetățenesc pentru scrutinul electoral, ceea ce mă face să cred că vom avea o prezență destul de ridicată, posibil aproape la fel de sus ca la cele mai animate alegeri de după anul 2000.

Din perspectiva atitudinilor individuale și a formării opiniei cu privire la candidații aflați pe liste, descrise în termenii preferințelor pentru unul sau altul dintre aceștia, aș spune că avem două tendințe majore care structurează spațiul politic și dau șanse mai mari sau mai mici împlinirii unor scenarii sau prognoze.

O primă tendință este dată de fixarea convingerilor în zona electoratului fidel al fiecărui candidat, principalele centre de polarizare fiind structurile de partid și discursul de întâmpinare. Se știe că partidele nu magnetizează electoratul prin doctrină și ideologie, ci prin rețeaua de devotament creată pornind de la interese și entuziasme cât se poate de personale. Aceasta înseamnă că, în general, cu excepția unui grup restrâns de persoane instruite, un cetățean care îl votează pe un candidat de partid nu o face pentru că ar crede în anumite principii ale unei societăți liberale, social-democate sau autarhice, ci pentru că este prins în diverse moduri într-o rețea de partid și știe că dacă dă ascultare îndemnului mesagerilor partidului își va conserva o anumită poziție care îi aduce avantaje. Crin Antonescu, beneficiarul unei alianțe de trei partide aflate acum la putere este cel mai bine plasat din acest punct de vedere și are asigurat din start un procent ipotetic mare de voturi, cu condiția ca majoritatea activiștilor din teritoriu să se mobilizeze și să lucreze pentru el. Un eventual eșec ar dovedi că partidele tradiționale nu mai au forța de a ghida societatea spre un țel politic și că rețelele sociale au devenit vector politic.

Cât privește discursul de întâmpinare, acesta este orientat spre anumite așteptări ale elctoratului. Schema este simplă, și anume, să-i spui electoratului că vei face ceea ce el își dorește. Candidații și sfătuitorii lor știu acest lucru și, drept urmare, au încercat să se intercaleze  strategic în acest orizont de întâmpinare pentru a beneficia cel puțin de stabilitatea propriului electorat.. Crin Antonescu a făcut-o cu inteligență  și subtilitate până la limita sofisticii, riscând discursuri paralele orientate spre fracțiuni chiar divergente ale elctoratului, de unde și unele retractări ulterioare. George Simiion, avantajat de fidelitatea ardentă a susținătorilor săi, trebuie doar să nu risipească moștenirea primită, motiv pentru care a ales să tacă, electoratul său fiind oricum opac la alte argumente rezonabile sau persuasiuni. Vicotr Ponta ar vrea să rupă din electoratul altora prin complicități reale sau simulate, precum și printr-o strategie de import calchiată pe modelul MAGA, însă este evident că nu are trufia charismatică a unui miliardar, ci doar viclenia unui „băiat de gașcă”, motiv pentru care este greu de crezut că va ajunge la scorurile ridicate pe care i le dau unele sondaje.

Nicușor Dan și Elena Lasconi se situează într-o zonă simetrică a orizontului de întâmpinare, fiind beneficiarii unui alt tip de electorat, constituit cu precădere din cetățeni activi ai societății civile. Calul lor de bătaie este reformarea sistemului, o promisiune care l-a dus la țintă pe cel dintâi cu ocazia alegerilor pentru Primăria Capitalei. Este greu să dai o identitate politică celor doi, fie și pentru că într-un interval scurt Nicoșor Dan a devenit candidat de partid, iar Elena Lasconi a rămas fără partid. Dar electoratul USR și al celorlalte partide reformatoare, cum ar fi REPER, are deja fixate convingerile politice, așa că va reacționa cu intrasigență la orice ezitări și diluări ale mesajului favoriților lor.

A doua tendință este dată de fluiditatea părerilor politice ale electorilor. Desigur, o intuim chiar prin înțelesul termenilor, părerile, spre deosebire de convingeri, sunt schimbătoare și mult mai fluide. Ele se pot schimba pe parcursul campaniei electorale până în ultima zi și pot fi decisive în înclinarea balanței în favoarea unui candidat. Astfel, o dilemă pentru un PSD-ist ar putea fi aceea de a vota sau nu pentru candidatul comun al alianței PSD-PNL-UDMR, Crin Antonescu. Alegătorul PSD-ist nehotărât poate sta între coarnele dilemei până în ultimul moment, apoi să decidă, pe baza unor impresii puternic subiective, că Antonescu este în cele din urmă o soluție mai bună decât ispititorul Ponta, chiar dacă a mai simțit și alte atracții și chemări iluzorii ale conștiinței.  Cred că miza adusă în joc de acest electorat șovăielnic poate fi decisivă, de unde rezultă că va avea câștig de cauză acel candidat care va reuși să se situeze discursiv mai aproape de așteptările nehotărâților. Dar și alte evenimente pot aduce schimbări de opinie, așa cum este cazul deciziei USR de a-i retrage sprijinul Elenei Lasconi, căci este evident că electoratul mai sofisticat al acestui partid nu se va încolona automat și admirativ în spatele lui Nicușor Dan. Nicușor Dan ar fi putut să fructifice mai eficient simpatiile mocinite din societatea civilă, dar, paradoxal, faptele politice ale celor care l-au preluat i-au creat o aură incontrolabilă de ambiguitate și i-au dat Elenei Lasconi forța asertotică a ultimei șanse.

Pe scurt, dacă luăm în seamă tot ceea ce știm despre convingerile deja fixate și despre posibile tendințe ale schimbării opiniilor, cred că putem face predicția că vom avea în următoarele două săptămâni o cursă în trei, cu Crin Antonescu, George Simion și Nicușor Dan,  dar și că orice amănunt va conta până în ultima zi pentru ierarhia finală. Va câștiga acela care îi va convinge pe cetățeni că le poate reprezenta cel mai bine interesele lor pentru un mod de viață la standarde europene și pentru o societate care își va păstra capacitatea de a progresa și de a-și corecta într-un cadru democratic și euroatlantic erorile de parcurs de până acum. Electoratul își dorește certitudini, nu aventuri și experimente.