Din dicționar, pe înțelesul tuturor: ALCOOL – de la machiaj la chimie
Astăzi, când auzim cuvântul „alcool”, ne gândim imediat la chimie, la băuturi sau la substanța folosită pentru dezinfectare. Puțini și-ar imagina însă că acest termen are o istorie legată de frumusețea ochilor și de vechile practici cosmetice orientale. În spatele lui se ascunde una dintre cele mai interesante călătorii semantice: un cuvânt care a pornit de la o pulbere fină și a ajuns să denumească o întreagă categorie de substanțe chimice.
Potrivit DEX, alcool desemnează un ”compus chimic organic”, iar în limbajul curent se referă mai ales la „alcoolul etilic și la băuturile care îl conțin”. Termenul este folosit și pentru „anumite produse cu întrebuințări medicale sau industriale”.
Sursa: DEX – Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, revăzută și adăugită, Editura Univers Enciclopedic Gold, București, 2009; Dicționarul limbii române (DLR), Academia Română; Dictionnaire de l’Académie française, intrarea „alcool”.
Cuvântul românesc „alcool” a intrat în uz prin intermediul limbii franceze, alcool, însă originea sa îndepărtată este arabă. El provine din termenul al-kuḥl, care desemna inițial o pulbere foarte fină de antimoniu, folosită în Orient pentru înnegrirea pleoapelor și conturarea ochilor.
Articolul arab al înseamnă „cel” sau „acea”, iar kuḥl desemna pulberea cosmetică. Așadar, într-o primă etapă, cuvântul nu avea nicio legătură cu băuturile alcoolice pe care le cunoaștem astăzi.
Cum s-a produs această transformare? În Evul Mediu, prin intermediul traducerilor și al lucrărilor de alchimie, termenul a ajuns în vocabularul savanților europeni. Sensul său s-a extins treptat, ajungând să desemneze substanțe foarte fine, obținute prin procedee de prelucrare și purificare. Ulterior, în limbajul alchimiștilor, a fost asociat cu esențele obținute prin distilare, iar mai târziu a ajuns să desemneze alcoolul etilic.
Această schimbare este un exemplu spectaculos de evoluție semantică. Un termen care desemna o pulbere cosmetică denumește o substanță lichidă, cu proprietăți chimice bine definite. Drumul său trece prin cultura arabă, prin laboratoarele alchimiștilor europeni și prin dezvoltarea chimiei moderne.
În limba română actuală, întâlnim cuvântul în numeroase contexte: „alcool etilic”, „alcool medicinal”, „alcool sanitar”, „alcool metilic” sau „concentrație de alcool”. De asemenea, spunem „băutură alcoolică”, „consum de alcool” și „soluție pe bază de alcool”.
Este interesant că un cuvânt atât de familiar păstrează o amintire neașteptată din istoria cosmeticii orientale. De la pulberea fină folosită pentru înfrumusețarea ochilor până la substanța studiată în laboratoarele chimice, „alcool” a parcurs un drum lung, demonstrând că uneori istoria unui cuvânt poate fi mai surprinzătoare decât sensul său actual.
