Social

Misterul asteroidului de 11 metri care îi intrigă pe astronomi

Un obiect cosmic de dimensiuni foarte mici, dar cu un comportament neobișnuit, a declanșat o dezbatere în comunitatea științifică. Denumit 1998 KY26, corpul ceresc prezintă o accelerație care nu poate fi explicată doar prin influența gravitațională. În timp ce o parte dintre cercetători încearcă să identifice o explicație naturală, astrofizicianul Avi Loeb, de la Universitatea Harvard, a avansat o ipoteză surprinzătoare: obiectul ar putea fi sonda sovietică Phobos 1, pierdută în 1988.

NASA îndeamnă însă la prudență și spune că nu există dovezi care să demonstreze că obiectul ar fi o sondă artificială. Mai mult, agenția americană nu consideră că acesta reprezintă un pericol pentru Pământ.

Misterul ar putea fi rezolvat în 2031, când o sondă japoneză va ajunge în apropierea obiectului pentru a-l studia direct.

Un corp cosmic de numai 11 metri, cu o rotație extrem de rapidă

Obiectul 1998 KY26 a fost descoperit la 28 mai 1998, iar observațiile astronomice ulterioare au scos la iveală caracteristici neobișnuite.

Potrivit unui studiu publicat în 2025 în revista științifică Nature Communications, asteroidul are un diametru estimat la aproximativ 11 metri, cu o marjă de eroare de doi metri.

Un alt element care atrage atenția este viteza de rotație. Obiectul efectuează o rotație completă în jurul propriei axe în aproximativ 5,35 minute, ceea ce îl transformă într-un corp cosmic cu o rotație extrem de rapidă.

Cercetătorii au identificat și o accelerație non-gravitațională, ceea ce înseamnă că traiectoria sa este influențată de factori suplimentari față de atracția gravitațională a Soarelui și a planetelor.

O posibilă explicație ar fi presiunea exercitată de radiația solară sau eliminarea unor cantități mici de gaze și particule de pe suprafața obiectului.

Tocmai identificarea mecanismului responsabil pentru această accelerație a devenit una dintre principalele provocări pentru astronomi.

Ipoteza cometei întunecate pierde teren

Una dintre primele explicații luate în calcul a fost aceea că 1998 KY26 ar putea fi o așa-numită cometă întunecată.

Aceste corpuri cosmice prezintă unele caracteristici ale cometelor, inclusiv accelerații care nu pot fi explicate gravitațional, dar nu au întotdeauna cozi vizibile sau nori evidenți de gaze și praf.

În mod obișnuit, cometele sunt accelerate suplimentar atunci când gheața de la suprafață se transformă în gaz sub influența căldurii solare. Gazele eliminate produc o forță de reacție care modifică ușor traiectoria corpului ceresc.

În cazul lui 1998 KY26, mecanismul nu a fost demonstrat.

Un nou studiu realizat de Korbin Hansen și Masatoshi Hirabayashi, de la Georgia Institute of Technology, publicat ca preprint pe platforma arXiv la 6 noiembrie 2026, pune sub semnul întrebării posibilitatea ca obiectul să păstreze suficientă gheață de apă pentru a explica accelerația prin degazare.

Cercetătorii au analizat temperaturile la care este expus asteroidul și au ajuns la concluzia că acestea ar fi prea ridicate pentru conservarea unor rezerve importante de apă înghețată în interior.

Lucrarea urmează să apară în revista Icarus în 2027. Rezultatele nu demonstrează însă că obiectul este artificial și nici nu exclud toate mecanismele naturale posibile.

Ar putea fi Phobos 1, sonda sovietică dispărută în 1988?

Cea mai spectaculoasă ipoteză a fost formulată de astrofizicianul Avi Loeb, de la Universitatea Harvard, împreună cu Adam Hibberd și Adam Crowl.

Cercetătorii au analizat posibilitatea ca 1998 KY26 să fie, de fapt, sonda sovietică Phobos 1, lansată în iulie 1988 într-o misiune de explorare a planetei Marte și a satelitului său natural, Phobos.

Misiunea s-a încheiat prematur după ce, la 2 septembrie 1988, controlorii de la sol au transmis o comandă greșită către sondă. Aceasta a dezactivat sistemul de control al orientării, împiedicând menținerea panourilor solare în direcția necesară pentru alimentarea cu energie.

Contactul cu Phobos 1 a fost pierdut definitiv.

Într-un studiu publicat pe platforma arXiv, echipa lui Avi Loeb a comparat caracteristicile observate ale obiectului 1998 KY26 cu un model al sondei sovietice.

Cercetătorii au identificat mai multe asemănări:

  • Dimensiunile obiectului sunt compatibile cu cele ale unei sonde spațiale.
  • Reflectivitatea sa ridicată, estimată la aproximativ 52%, ar putea fi compatibilă cu suprafețele metalice și panourile solare ale unei nave spațiale.
  • Modelarea formei sondei Phobos 1 reproduce relativ bine variațiile de luminozitate observate în cazul obiectului.
  • Presiunea radiației solare asupra corpului sondei și a panourilor sale ar putea explica o parte din accelerația non-gravitațională.

Echipa a comparat modelul cu 260 de măsurători astrometrice și radar, precum și cu opt serii de observații fotometrice.

Autorii consideră că rezultatele justifică investigarea ipotezei, dar recunosc că aceasta nu reprezintă o identificare certă.

Cu alte cuvinte, asemănările dintre cele două obiecte nu demonstrează că 1998 KY26 este într-adevăr sonda sovietică pierdută.

NASA respinge ideea unui pericol pentru Pământ

Dezbaterea a ajuns și în atenția administratorului NASA, Jared Isaacman, care a comentat subiectul în cadrul emisiunii Fox & Friends, difuzată pe 12 noiembrie 2026.

Oficialul american a declarat că nu a văzut dovezi care să indice că obiectul ar fi altceva decât un asteroid.

De asemenea, Isaacman a ținut să precizeze că 1998 KY26 nu reprezintă o amenințare pentru planeta noastră.

Poziția NASA este importantă în contextul speculațiilor apărute în jurul obiectului. Deși accelerația sa necesită explicații suplimentare, aceasta nu reprezintă în sine o dovadă a originii artificiale.

Avi Loeb a contestat public interpretarea administratorului NASA, susținând că datele disponibile justifică o analiză mai aprofundată a posibilității ca obiectul să fie o sondă spațială.

Cercetătorul consideră că o abordare deschisă către explicații neobișnuite este necesară atunci când observațiile nu se potrivesc suficient de bine cu modelele existente.

Hayabusa2 ar putea dezlega misterul în iulie 2031

Răspunsul definitiv ar putea veni de la o misiune spațială japoneză.

Agenția Japoneză de Explorare Aerospațială (JAXA) pregătește o întâlnire între sonda Hayabusa2 și asteroidul 1998 KY26, programată pentru iulie 2031.

Hayabusa2 este cunoscută pentru misiunea desfășurată în jurul asteroidului Ryugu. În decembrie 2020, capsula sa a revenit pe Pământ cu mostre de material colectate de pe suprafața corpului cosmic.

După finalizarea misiunii inițiale, sonda a continuat călătoria prin Sistemul Solar, folosind combustibilul rămas pentru explorarea unor noi obiective.

Următoarea țintă majoră este chiar 1998 KY26.

Apropierea din 2031 le-ar putea permite cercetătorilor să obțină imagini detaliate și informații despre forma, suprafața, structura și compoziția obiectului.

Dacă acesta este un asteroid natural, observațiile vor putea contribui la înțelegerea unei categorii neobișnuite de corpuri cosmice. Dacă este o sondă artificială, structura și componentele sale ar putea oferi indicii decisive despre originea sa.

Până atunci, ipoteza Phobos 1 rămâne nedemonstrată, iar explicațiile naturale nu au fost eliminate.

Un lucru este însă clar: obiectul de numai 11 metri reprezintă o țintă științifică importantă, iar întâlnirea programată pentru 2031 ar putea transforma una dintre cele mai neobișnuite dezbateri astronomice într-un răspuns concret.

Surse 

Merită citite

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button