TITI SULTAN: Schimbare de orientare geopolitică în România. De ce nu poate fi Călin Georgescu prim-ministru?
După turul I al alegerilor prezidențiale din 4 mai 2025, George Simion ( 40,97% ) și Nicușor Dan ( 21% ) se vor confrunta peste două săptămâni în turul al doilea al alegerilor prezidențiale.
Șansele de a schimba tendința sunt mici, rezerva electorală a lui George Simion este mare, mult mai mare decât anticipau sondajele, acesta folosind ,,registrul identitar” în comunicarea cu electoratul său, preferând,, mesaje simple, fără să se expună atacurilor adversarilor, folosind doar rețelele sociale, ceea ce i-a asigurat un acces direct și necompromis la votanți „, si il face favorit cert pentru castigarea turului II al alegerilor prezidențiale.
Prin urmare, asistăm la o schimbare importantă a opiniei publice românești, o schimbare culturală, o achimbare de orientare geo-politica, iar alegerea unui candidat care spune ca,, Rusia nu reprezintă un pericol pentru România este o opțiune geopolitică extrem de clară „. Pe de altă parte, câștigarea alegerilor prezidențiale de către Nicușor Dan reprezintă ,,o misiune imposibilă ” , fără ca partidele pro-europene să se mobilizeze, acesta nu are cum sa câștige.
În străinătate, am asistat la un comportament de vot diferențiat, unde George Simion a obținut scoruri zdrobitoare în țările europene, în timp ce Nicușor Dan a câștigat în SUA, Canada sau Australia. Alegerile prezidențiale din mai 2025 nu au fost primele din istoria post-decembristă a României în care între,, finaliștii ” turului doi al alegerilor prezidențiale a fost înregistrată o diferență semnificativă de voturi. În plus, în unele cazuri, candidatul de pe locul secund a reușit să recupereze și să-și asigure locul la Cotroceni. De exemplu, intr-o situație similară s-au aflat EMIL CONSTANTINESCU ( 1996 ), TRAIAN BASESCU ( 2004 ) și KLAUS- WERNER JOHANNIS ( 2014 ).
În ce conditii poate ajunge prim- ministru al României CALIN GEORGESCU?
Nu de puține ori, George Simion a subliniat că, dacă va fi ales Președinte al României, îl va desemna pe domnul Călin Georgescu candidat la funcția de prim-ministru. Ușor de zis, dificil de transpus în practică. Din următoarele motive:
– În situația în care Marcel Ciolacu își prezintă demisia din fruntea Guvernului, devin aplicabile dispozițiile art. 107 alin.3) din Constituția României potrivit cărora,, Dacă primul-ministru se află în una dintre situațiile prevăzute la articolul 106 (demisie, revocare, pierdere a drepturilor electorale, stare de incompatibilitate, deces), cu excepția revocării, sau este in imposibilitate de a-și exercita atribuțiile, Președintele României va desemna un alt membru al Guvernului ca prim-ministru interimar, pentru a îndeplini atribuțiile primului-ministru, până la formarea noului Guvern”.
Interimatul se exercită pentru o perioadă de cel mult 45 de zile. În mod evident, după alegerile prezidențiale din data de 18 mai și după depunerea jurământului de către Președintele nou ales ( dată care coincide cu începerea mandatului ), potrivindu-se dispozițiilor art.103 alin.1) din Constituție,, Președintele României desemnează un candidat pentru funcția de prim-ministru, în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament „.
Foarte important de precizat este însă faptul că această desemnare a candidatului la funcția de prim-ministru nu reprezintă alegerea exclusivă a Președintelui, ci constituie rezultatul unor consultări și /sau negocieri dintre acesta și partidul politic care are majoritatea absolută în Parlament sau a celor parlamentare, dacă nu există o atare majoritate. În realizarea consultărilor și evaluarea ce fundamentează decizia sa, Președintele trebuie să aibă în vedere importanța rolului pe care candidatul desemnat la funcția de prim-ministru îl are în continuarea procedurii de învestitură/ numire a Guvernului.
Potrivit art.103 alin.2) din legea fundamentală, imediat după desemnarea de către Președinte al candidatului, acesta din urmă va cere, în termen de 10 zile de la desemnare, votul de încredere al Parlamentului în privința programului și a întregii liste a Guvernului. Așadar, candidatul desemnat la funcția de prim-ministru își asumă întreaga responsabilitate pentru elaborarea programului de guvernare și a listei Guvernului, deoarece în privința acestora el cere Parlamentului votul de încredere. De aceea, art.103 alin.3) din Constituție dispune că,, Programul și lista Guvernului se dezbat de Camera Deputaților și de Senat, în ședință comună. Parlamentul acordă încredere Guvernului cu votul majorității deputaților și senatorilor. Prin urmare, având în vedere competența partajată între Președintele României și Parlament, precum și faptul că numirea Guvernului este condiționată de votul de încredere al Parlamentului, rezultă că etapa inițierii procedurii de învestitură a Guvernului, respectiv exercitarea competenței Președintelui în privința desemnării candidatului la funcția de prim-ministru, vizează, ca finalitate, obținerea acestui vot de încredere. Prin urmare Președintele României va trebui să desemneze la funcția de prim-ministru pe acel candidat care poate asigura coagularea unei majorități parlamentare în vederea obținerii votului de încredere. Numai în acest fel pot fi interpretate dispozițiile constituționale, si anume în sensul realizării scopului pentru care au fost reglementate, iar nu al nerealizări lui.
– A doua posibilitate este a declanșării de alegeri anticipate prin ducerea la indeplinire a dispozițiilor art.89 alin.1) din Constituție care prevede că,, După consultarea președinților celor două Camere și a liderilor grupurilor parlamentare, Președintele României poate să dizolve Parlamentul, dacă acesta nu a acordat votul de încredere pentru formarea Guvernului, în termen de 60 de zile de la prima solicitare și numai după respingerea a cel puțin două solicitări de învestitură „. Ținând cont de faptul că Președintele României are obligația de a respecta principiul colaborării loiale dintre instituțiile publice, de a veghea la respectarea Constituției și la buna funcționare a autorităților publice, obligația Constituțională de a exercita funcția de mediere între puterile statului. Dacă va respinge propunerea de premier formulată de o majoritate parlamentară și va desemna un alt candidat, Președintele României va declanșa astfel un conflict juridic de natură Constituțională, împiedicând formarea unui Guvern, cu scopul de a dizolva Parlamentul și de a ajunge la alegeri anticipate. Or, art.89 alin.1) din Constituție prevede dizolvarea Parlamentului ca mijloc de rezolvare a crizei guvernamentale, nerezolvată de către Parlament ca urmare a faptului că nu acordă votul de încredere unui Guvern, după două încercări eșuate și împlinirea unui termen de 60 de zile, scopul fiind alegerea unui nou Parlament care să poată rezolva criza. Dizolvarea Parlamentului constituie un caz excepțional, fiind configurată de legiuitorul constituant ca soluție extremă pentru rezolvarea unei situații de criză, atunci când orice încercare de rezolvare a blocajului instituționale a eșuat. Președintele României ( în cazul în care refuză să respecte voința majorității parlamentare ) poate fi acuzat de săvârșirea unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constituției, riscând inițierea procedurii prevăzute de art. 95 din Constitutie – suspendarea și demiterea din funcție.
– În privința demiteri Guvernului prin moțiune de cenzură, să nu uităm faptul că, în data de 28 februarie 2025, moțiunea de cenzură împotriva Guvernului Ciolacu, inițiată și semnată de parlamentari AUR, SOS România și POT a picat cu 148 de voturi, dintre care 147 pentru și o abținere. Pentru ca să fie adoptată, era necesar votul majorității parlamentarilor, respectiv 233 de voturi favorabile. Important de menționat este că, potrivit dispozițiilor art 113 alin.4) din Constituție ,, Dacă moțiunea de cenzură a fost respinsă, deputații și senatorii care au semnat-o nu mai pot iniția, în aceeași sesiune, o nouă moțiune de cenzură, cu excepția cazului în care Guvernul își angajează răspunderea potrivit articolului 114”. Prin urmare, a doua sesiune parlamentară începe în luna septembrie, ceea ce exclude posibilitatea introducerii unei noi moțiuni de cenzură în actuala sesiune parlamentară ( cu excepția ipotezei în care PSD ar trece în opoziție).
