Prof. Constantin Stoenescu: Cazul Rășinari și principiul subsidiarității

La începutul acestei luni a fost organizat la Rășinari, cunoscuta comună din județul Sibiu, în „Mărginime”, un referendum local privind opinia cetățenilor în legătură cu deschiderea unei exploatări miniere în zona Văii Dobra. O companie a propus un proiect privind exploatarea magneziului din zăcământul de roci magnezitice din acel perimetru, estimat la peste 50 de milioane de tone și cu o valoare de câteva sute de milioane de euro. Exploatarea ar funcționa cel puțin 30 de ani, ar crea vreo sută de locruri de muncă și, firește, ar presupune modificarea spațiului geografic și a peisajului natural tradițional. De asemenea, ar urma să fie construite instalații industriale specifice unei asemenea exploatări, cu interferență asupra peisajului rural tradițional și cu efecte inevitabile asupra mediului.
CITEȘTE ȘI: Ce înseamnă „partid normal la cap”?
Cetățenii localității Rășinari s-au opus proiectului într-o proporție de peste 98 la sută, curentul de opinie, începând cu primarul localității și până la liderii locali de opinie care aparțin unor generații diverse, de la tineri la bătrâni, fiind acela că o asemenea investiție, deși ar aduce anumite avantaje economice pe termen mediu, ar avea efecte negative asupra zonei și ar distruge inevitabil, fără posibilitatea unei reconstrucții ecologice adecvate, actuala stare de lucruri sub aspectul geografiei fizice și al patrimoniului cultural și rural tradițional.
Într-adevăr, Mărginimea Sibiului este o zonă cu un specific care trebuie luat în seamă atunci când este vorba despre asemnea proiecte. Este vorba despre localități compacte, cu tradiție, cu un spirit comunitar puternic, bazat pe solidaritate cetățenească, cu un stil de viață tradițional care le asigură o bunăstare evidentă. În ultimele decenii s-a dezvoltat și turismul ecologic, rural și cultural, o sursă de venituri care nu este de neglijat și care, comparativ cu o exploatare minieră, are un potențial mai mare, inclusiv ca valoare adăugată și ca durată în timp.
CITEȘTE ȘI: Tragedia manualelor școlare
România, ca țară a Uniunii Europene, s-a angajat să respecte anumite principii de guvernanță. Între altele, prin Convenția de la Aarhus li se recomandă țărilor membre să asigure buna informare a cetățenilor cu privire la asemenea proiecte cu impact asupra mediului, să creeze mecanisme prin care cetățenii să aibă dreptul să acționeze în justiție pentru a-și apăra interesele și să respecte cerințele de consultare publică prin organizarea de referendumuri atunci când situația o impune. Referendumul de la Rășinari a fost efectul existenței acestui cadru juridic și, deși are doar un carcater consultativ, cred că indică un punct de vedere peste care nu se poate trece. Probabil că din zona de afaceri se va insista în continuare, se va vorbi despre valabilitatea licenței de exploatare și este posibilă și o anume atitudine de sprijin din zona politică, poate chiar și de la nivelul Ministerului Economiei, ezitant până acum în a formula un punct de vedere clar. Cetățenii din Rășinari au însă mijloace puternice de opoziție față de proiect și pot da o lecție autorităților de rang guvernamental prin sublinierea necesității unui dialog corect, în primul rând intrarea în dialog a autorităților și a companiei.
Actorii investiționali și de nivel decizional statal din această afacere trebuie să înțeleagă că nu mai trăim într-o lume în care deciziile se iau autoritar, de sus în jos, și că, așa cum au dovedit cele mai bune practici europene, principiul subsidiarității duce la cele mai bune decizii, favorabile tuturor părților implicate. Subsidiaritatea înseamnă că cei care suportă efectele unei acțiuni sunt cei îndreptățiți să decidă. Altfel spus, dacă proiectul îi afectează pe cetățenii din Rășinari, atunci ei au dreptul să decidă și decizia lor trebuie luată în considerare. Desigur, s-ar putea ca peste o generație să se schimbe punctul de vedere, rășinărenii să vrea minerit, dar acum punctul lor de vedere a fost spus răspicat, exprimabil printr-un „Nu!” categoric. Ar fi culmea să auzim invocări ale nu știu ce interese strategice sau alte narațiuni de la nivel central, când, de fapt, ne aflăm într-o asemenea situație de subsidiaritate și cetățenii din Rășinari știu cel mai bine ce vor.
Rășinariul a produs un precedent și m-aș bucura ca acesta să devină o bună practică în România și cetățenii diverselor localități să se implice mai mult în procesul luării deciziilor care îi priviesc. Este nevoie de conștiință civică și de presiune asupra autorităților centrale, tentate să păstreze ele toată puterea și să nu descentralizeze.
CITEȘTE ȘI: Cercul care se închide
De aceea, așa cum glumeam zilele trecute cu cineva din Mărginime, cetățenii din Rășinari ne-au demonstrat, împotriva părerii lui Cioran, faimosul filosof originar de acolo, că oaia mioritică nu este bolnavă de gălbează. Dimpotrivă, ea se poate ține pe picioare, demnă și neînfricată, asumându-și destinul.




