Din dicționar, pe înțelesul tuturor: PONOS – greutatea rușinii purtate în tăcere
Există poveri care nu se văd, nu apar pe chip imediat, dar apasă în felul în care oamenii merg, vorbesc sau evită anumite priviri. Cuvântul ponos este unul dintre acei termeni românești aproape uitați care vorbesc despre rușine, umilință și povara unei situații grele.
Potrivit DEX (Dicționarul explicativ al limbii române), ponosul este definit ca: „rușine, dezonoare; necaz, suferință.” Sursa: DEX (ediția a II-a, 2009)
Ponosul este starea apăsătoare pe care o lasă o experiență rușinoasă sau dureroasă, nu înseamnă doar suferință, ci și sentimentul că imaginea ta a fost afectată. Originea cuvântului este slavă, iar termenul a rămas în expresii care vorbesc despre apăsarea morală sau socială.
Astăzi, chiar dacă îl auzim mai rar, ideea pe care o exprimă este extrem de actuală. Mulți oameni își poartă propriile „ponoase” în tăcere: eșecuri, rușini personale sau momente pe care ar prefera să le uite.
În prezent, când toată lumea pare obligată să afișeze succesul, ponosul este partea nevăzută a poveștii.
